6 capete de fraza pentru povesti de neuitat

     Povestile prin intriga si morala, prin stilul narativ si efectele speciale care insotesc cu impact firul intamplarilor, prin emotiile provocate si starea copilului ajuns "cu sufletul la gura", creeaza conexiune si intimitate intre parinte si copil, starnindu-le amandurora imaginatia si intreaga fiinta.

      Citite sau improvizate, spuse sau auzite, povestile ne sunt dragi tuturor. 

* Emma Coats, fosta creatoare de povesti a Studioului de Animatie Pixar, sustine ca fiecare film Pixar (ex.: Cautandu-l pe Nemo, Incredibilii, Ratatoiulle, Wall-E, Toy Story etc.) are acelasi ADN narativ, o structura profunda a artei povestirii, care implica sase propozitii secventiale:

      A fost odata ca niciodata........................... In fiecare zi, .............................. . 

Intr-o zi, ................................................................................. .

Din acest motiv, ................................................................... . 

Din acest motiv, .................................................................... .

Pana la urma ...................................... .

     Cunoscand acest pattern, este ca si cum ai avea cel mai tare AS in maneca pentru copilul tau, indiferent de varsta lui.

     Cand este mic-mic, aflat in burtica ta sau are deja cateva zile, luni de viata, umple tu pentru el spatiile punctate de mai sus, cu personaje, actiune, problematica si solutii si vei fi dintr-odata cel mai inspirat povestitor, avand permanent tolba plina cu povesti. Te va tine minte pe viata pentru povestile nemaipomenite pe care i le spui.

   Cand este un pic mai mare, pe la 3 ani, provoaca-l sa umple el spatiile punctate, transformandu-l astfel, in cel mai iscusit povestitor.

         A fost odata ca niciodata o masina. In fiecare zi, alerga. Intr-o zi s-a intepat. Din acset motiv, s-a impotmolit. Din acest motiv, roata i s-a dezumflat. Pana la urma, l-a salvat un avion, care l-a tras cu putere.

                                                         (Povestea unui baietel - 3 ani, pasionat de masini de curse)

      Pe masura ce creste, ajuta-l sa detalieze cat mai mult fiecare din cele sase secvente de mai sus si in pana la urma, va iesi o poveste de care va fi incantat si multumit.

Sa trecem la treaba:

      A fost odata ca niciodata un copil care iubea povestile. In fiecare zi, isi dorea ca mama (tatal) lui sa-i spuna o poveste, insa pentru ca stia o singura poveste, tot timpul aceasta (acesta) i-o spunea pe aceeasi. Copilul se plictisea teribil, pentru ca invatase deja povestea pe de rost. Intr-o zi, mama citind pe blogul http://mamecareinspira.blogspot.ro/, dadu peste o chestie nemaipomenita, care avea sa o transforme pe loc in cea mai inspirata autoare de povesti pentru copilul ei. Din acest motiv, tinand cont de nevoile, dorintele si pasiunile celui mic, incepu sa inventeze povesti atat de reusite, incat acesta nu se mai dezlipea de ea. Din acest motiv, copilul se simtea din ce in ce mai apropiat si inteles de mama sa (tatal sau). Pana la urma,  mama (tatal) ii impartasi cum de reusea sa creeeze povesti atat de frumoase. Copilul dori si el sa incerce si ce credeti ca se intampla?! Nici el nu stia cum si de unde, scornea atatea povesti fabuloase. La gradinita, toti copiii il admirau pentru talentul sau si astfel, deveni unul dintre cei mai buni povestitori ai timpurilor sale.

     Acum, chiar ca poti fi un parinte-povestitor supertalentat.

     Trimite-ne povestea ta, acum in comment-ul tau.

     

    Cu inspiratie,

www.motherhood.ro

   

*) Sursa de inspiratie pentru acest articol: A vine e omeneste, Daniel Pink, Ed. Publica

Cand mamele se transforma in zane

           Acum doua zile, intr-o dimineata, in masina, la stop, asteptand sa se faca verde cat mai repede, dau sa mai strang din jucariile si hartiile copiilor insirate pe scaunul din dreapta. Gasesc o caseta mica, din plastic roz, de pe care Barbie imi zambeste vesela si relaxata. Ma uit inauntru si ce gasesc face sa imi cada fata (inteleg acum zambetul ascuns al lui Barbie).

Transcript: Draga Zana Maseluta, de ce nu ai venit? Alessia

Dupa cum stiti sau o sa aflati cand va vine randul, cazutul dintilor de lapte este un spectacol in multe acte ( matematica simpla: cati dinti sunt de cazut, atatea acte). Ravasul de fata se refera la al treila act, cand Zana Maseluta pur si simplu a uitat sa lase un semn de admiratie pentru curajul si darzenia manifestate pe scaunul lui Sorin - medicul stomatolog . 

Si cum fiecare greseala facuta cu voie sau fara voie, cu vorba, gandul sau fapta (cum zice preotul) este o lectie de invatare si inspiratie sa fim mai buni, am realizat ca nu-i vreme de pierdut. In Zane nu va crede pe veci, ci Acum si Aici, la varsta asta. Si atunci, de ce sa-i tulbur credintele magice ale copilariei?! Au si ele farmecul si rolul lor, ii ajuta sa pe copii sa se autodepaseasca, sa se inspire la randul lor din modelul pe care acestea il ofera.

   Obs.:    Zana i-a scris Alessiei la calculator, ca si acolo, pe taramul lor, tehnica avanseaza. Si in plus, copilul imi cunostea scrisul si as fi dat-o si mai tare in bara daca m-ar fi prins.

     Zana Maseluta s-a ocupat de toate detaliile estetice si organizatorice ale misiunii sale.

Ursul, Zana Maseluta si copilul.

Recunosc ca de fiecare data, in aceste initiative participa si tatal. Daca eu sunt Zana Maseluta, el cine este?

Cand greselile ne inspira!

Fara perdea: Sexualitatea la copii

        Ca organele genitale au o forta de seductie si un farmec aparte pentru adolescenti si adulti pana la cei mai in varsta o stim cu totii sau aproape. Triunghiul ametitor al Bermudelor sau ce are fiecare intre picioare are mare legatura cu intensitatea erotica resimitita la nivel visceral.

        Nu suntem acum pe cale sa deschidem ferestrele pornografiei, sunt destule videochat-uri unde puteti arunca un ochi si nu numai. In capul prea multora se afla doar SEX la patrat. Cum au ajuns ei aici, e cale lunga si desigur, startul se da frecvent in copilarie, cand cei din jur, de la parinti, la bunici, bone, menajere etc., manifesta o tandrete netarmuita inexplicabila in raport cu organele genitale ale copilului mic, chiar si mai ales de la doar cateva luni de viata. 

Din ritualul ingrijirii multor bebelusi, pe langa servetelele umede, plus/ minus spalatul la chiuveta si unsul cu crema, nu lipsesc sarutarile tuguiate aplicate intr-un ritm zgomotos pe organele genitale, smotocirea jucausa si dragalirea lor insistenta. Sa recunoastem: Sex Oral. Asta este. Nimic mai mult.

    A vorbi despre sex a fost si este inca un tabu, ceva secretizat. Si asa cum spune psihologul Serge Tisseron, secretul e ceva ce trebuie sa ramana ascuns pentru a proteja pe cineva de rusine.

Daca tu crezi ca sexul este ceva murdar, rusinos, malefic, scarbos, pacatos, ma intreb cum ai putea sa-l ajuti pe copilul tau sa isi accepte sexualitatea, sa se descopere sexual si da! sa savureze mai tarziu sexul.

Avertisment: Urmeaza recomandari socante (pentru unii)

1. Asa cum, atunci cand te joci cu el, la Ochi spui Ochi, la Nas spui Nas, la Gura spui Gura, si cand vorbesti despre organele genitale, e bine sa le spui pe nume: Penis sau Vulva (Vagin e cam mult spus). Nu cioculet si nici cioaca. Nu puta, putica sau putulica. Nu ciucurel. (Nu-i de mirare ca, cu atatea diminutive, baietii de altadata, barbatii de azi au atatea complexe si isi fac atatea griji privind dimensiunile penisului.)  Nu pasarica sau vrabiuta. Nu fofoloanca sau fofo. Nici belamita (de la Bel ami). Ori poate la ochi spui pietre, la nas - masina, la gura - galeata?

Denumirile corecte il ajuta sa inteleaga si sa isi accepte corpul fara rezerve, fara rusine.

2. Sa nasti un baiat este o mandrie nationala pentru romani. Ego-ul parintilor si mai ales al tatalui si familiei lui este inflamat la exces. Un urmas care le va duce numele mai departe. Parca prin el, ar avea o speranta de viata mai mare. Trecand pe langa o doamna intre doua varste, o aud felicitand pe cel/ cea cu care vorbeste la telefon: Cat ma bucur ca va avea un bebe. Si faptul ca va fi si baiat este o bucurie si mai mare. Sunt atat de fericita.

Bun, si daca tot baietii reprezinta mandria poporului nostru, zic sa avem grija de penisul lor si sa nu permitem tututor sa-l atinga ca pe un obiect sfant. Una-doua, toata lumea e cu mana pe el. Mai nou, asta e o forma de salut. In loc ca barbatii sa dea noroc cu mana, dau noroc cu penisul baietelului, scuturandu-l ca si cand ar fi mana.

3. Este normal sa isi atinga si sa isi exploreze organele genitale. Are nevoie sa inteleaga cum functioneaza. Cel mai bine nu se invata prin actul predarii - invatarii, ci al experientei Aici si Acum.

Despre ce vorbim? 

Despre fetitele (mai ales 3 - 6 ani) care isi freaca clitorisul cu degetele, care isi aranjeaza repetat chiloteii, se plesnesc cu elasticul de la chiloti peste labiile mari, care se joaca cu dusul la baie sau care stau usor ingenucheate, intr-o pozitie semifetala, cu mainile printre coapse s explorandu-si vulva. La prima vedere, ai zice ca sunt staruri porno. Trage aer in piept si respira. Fa treaba asta de mai multe ori. O sa ai nevoie.

Despre baietii (tot mai ales 3 - 6 ani) care trag de penis si il intind repetat ca guma de mestecat, care il balanseaza manual dintr-o parte in alta ca stergatoarele pe parbriz cand ploua cu galeata.

Nu-i da peste maini, nu-l pedepsi punandu-l la colt, nu-l umili, nu-l ameninta. Nu-i spune ca nu il iubesti, ca e rau, obraznic, pacatos, ca nu-l mai iubeste Dumnezeu. Fereste-te de scenariile anticipate - copilul tau nu va fi nici curvar, nici prostituata.

Ingenuncheaza coborand la nivelul lui, imbratiseaza-l sau ia-l in poala ta si vorbeste-i cu blandete despre ce face si cum se simte atunci cand isi atinge organele genitale. Si o sa iti spuna. Asa cum poate, stie si simte el/ ea: "ca il/ o gadila" (De fapt, il/ o excita. Tu stii asta. Nu te arata oripilat(a).) Spune-i ca asta inseamna ca este sanatos, corpul lui functioneaza asa cum trebuie si ca este ok sa se atinga si sa si-o frece (nu vorbesc si atat mai putin sa scriu vulgar), dar treaba asta nu se face in public, cu audienta, ci intr-un loc discret. Cum copiii nu prind conceptele abstracte, mergi pe concret si explica-i ce inseamna loc discret si da-i doua alternative: adica la baie sau in camera ta.

4. Invata-l pe copil cum sa aiba singur grija de organele sale genitale, cum sa se stearga cu servetelele umede sau hartia igienica si cum sa se spele. Odata ce baietii au implinit 3 ani, tatii sa-i invete cum sa isi decaloteze penisul (din nou folosind denumirile corecte). Tatii, nu mamele. Este vorba despre un proces de identificare sexuala, proces care are niste stadii si care debuteaza in primii ani de viata. 

Daca tatal dispare, din orice motiv (ex.: divort, separare, deces etc.), este preferabil ca mama sa aduca o figura masculina de atasament pentru baiat, care sa-i fie aproape, sa fie confident privind sexualitatea. Poate fi fratele mamei, bunicul sau de ce nu, noul sot al mamei, daca relatia dintre copil si acesta este una buna. 

5. Copiii sunt curiosi si vor sa stie cat mai multe despre tot. De ce? Cum? Pentru ca? De ce nu? Si daca..? Incurajeaza-le curiozitatea si raspunde-le la intrebari cu sinceritate si potrivit nivelului sau de dezvoltare. Uneori, ne amuzam, alteori, ne fastacim, nu stim ce, cat, cum si cand sa le spunem. Cand vor sa afle raspunsuri, cauta singuri sau/ si intreaba. 

Zilele trecute, Oliver (3 ani) se trezeste dimineata si cere la toaleta pentru pipi. Se aseaza pe colacul wc-ului ca fetitele si da sa-si bage cu degetul penisul in interior, ca sa nu stropeasca gresia (da, stiu, noi femeile, neveste sau mame avem o sensibilitate aparte cu treaba asta). Penisul incapatanat, nu si nu. Oliver ma striga si ma intreaba: Mami de ce penisul e asa? Cum asa? (intreb eu) Ca un ciocan. Atentie! pana si un copil de 3 ani nu a folosit diminutivul referindu-se la penisul lui.  Ciocan, nu ciocanel. E visul oricarui barbat.

Asa ca nu-i o intamplare ca barbatii asociaza penisul cu ciocanul. O fac si cei mai mici.

NB.: Toate aceste informatii fac parte din programul formarii viitorilor parinti in cadrul cursului de puericultura Ingrijirea Nou-Nascutului si Sugarului, Motherhood Center.

Tu doar fii pregatita, inspirata si ia atitudine!

Categorii: Cursuri gravide, cursuri parinti, puericultura, ingrijirea nou-nascutului, psihologie

Fotografii: Bogdan Dinca - Fotografii de familie

        

       

   

Cant prenatal (din seria Duet Prenatal)

Cand gravidele canta bebelusii vibreaza

        Pe Loredana am intalnit-o intamplator sau nu. Mai bine zis nu: n-am intalnit-o deloc intamplator. Eram invitata la un spectacol pentru copii la Teatrul Mignon, unul dintre cele mai seducatoare si cochete din cate sunt in Bucuresti. Aici, tot ce se intampla este pur si simplu magie. Un loc unde redescoperi simplitatea si frumusetea oamenilor, luminilor si umbrelor, sunetelor si clipelor de liniste dintre replici. Invitatia am primit-o de la Iulian Vacareanu sau Pufi (numele lui de cod, stim noi de ce), cel care a dat viata acestui teatru. La randul lui, pe Iulian, l-am intalnit la coafor unde merg cu sfintenie (face bine la psihicul mamelor, credeti-ma). 

Sunt convinsa ca atunci cand lucrurile stau sa se intample, se leaga incredibil unul de celalalt, curg de la sine putere.

        In piesa respectiva, Loredana era cea care dadea viata sunetelor. M-a captivat cu totul. Din orice fasait, pocnit din degete, suflat in instrumente, cantat, din orice, fata asta iti incanta auzul iremediabil. La plecare, eram sunet, muzica, ritm si armonie. La cateva zile, i-am trimis un mesaj de multumire sincera pentru cum a reusit sa ma daruiasca sunetelor. Ne-am reintalnit, ne-am cunoscut si am inceput sa o descopar mai mult si mai mult.

Este muzicoterapeut cu studii la Paris (Centre International de Musicotherapie, Paris, Franta), cu o inclinatie senzationala catre sunete si oameni, cu aplecare naturala spre a darui si a ajuta pe cei aflati in neputinta si suferinta, cu puteri tamaduitoare doar prin muzica. 

Are o viziune de o mare sensibilitate privind relatia dintre mama si fat in timpul sarcinii si nu numai. Si mi-a povestit cum copilul aflat in pantecele mamei sale aflat in asteptarea vocii ei vibreaza alaturi de ea prin muzica, prin cant.

      Asa incepe povestea unui atelier unic in Romania de cant prenatal, care face parte dintr-o serie complexa de sustinere a atasamentului prenatal, numit atat de frumos, Duet Prenatal.

http://www.motherhood.ro/cant-prenatal.html

Cantul prenatal este un moment de mare intimitate pe care femeia gravida il imparte cu copilul sau. Un moment de intalnire plin de vibratie, de emotie si de expresivitate.

Pentru mama, beneficiul major al cantului este starea de bine si de relaxare data de propriul glas sau de  vocile unor instrumente simple de percutie. Cantul prenatal invita la mobilitatea corpului (bazin, coloana vertebrala), la dozarea respiratiei si la mobilizarea anumitor muschi, toate atat de bine implicate in nastere si relatia cu bebe. De asemenea, instrumentele muzicale din materiale naturale, cu sunete suave, creeaza o atmosfera magica ce te pune in contact cu emotiile tale, cu tine, cu bebe din burtica, cu voi.

Pentru fatul scufundat in lichidul amniotic, momentele sonore in care aude vocea ta, a mamei sale reprezinta o reala binecuvantare. Sunetele care ii sunt adresate se vor intipari in memoria profunda a corpului sau, devenind o parte a identitatii sale sonore. Sunetele, ritmul, emotiile pe care i le vei transmite atunci cand ii canti, toate acestea vor intari legatura dintre voi doi si vor da nastere unor momente unice de mare intimitate. Se vor deschide astfel, intre voi, un canal de comunicare non-verbala extrem de valoroasa.

Cand esti insarcinata, te descoperi altfel. Frici, incertitudini, ganduri negre care te sperie si te revolta. Majoritatea gravidelor traiesc acest carusel emotional. Este important insa, ce fac cu el. Coboara cu viteza ametitoare in haul neincrederii si groazei? Raman acolo? Sau au curajul de a le intelege, accepta si polariza in varianta lor luminoasa, pozitiva, increzatoare? Pentru copilul aflat in formare conteaza pe viata.

In cadrul atelierului ne vom juca cu sunete incercand sa le simtim in propriul corp, vom canta la instrumente de percutie simple confectionate din materiale naturale (lemn, bambus), instrumente ce nu necesita o cunoastere prealabila, vom lasa vocea sa cante liber, in propria sa autenticitate.

Partea incredibila este ca pentru a participa si a te bucura deplin de beneficiile acestui atelier, nu sunt necesare cunostintele muzicale. Scopul este sa te descoperi pe tine insati si sa descoperi noi canale de comunicare cu fatul aflat intr-o continua asteptare a mesajelor tale.

Construieste o legatura stransa cu copilul tau, inca din burtica, prin sunete!

NB: Detaliile organizatorice (ce, cum, cand, unde, cat) le puteti vizualiza pe site-ul centrului Motherhood - www.motherhood.ro.

    Categoria: cursuri pentru gravide, cursuri pentru parinti, cursuri pentru bebelusi, cursuri pentru copii, atasament prenatal, 

Cand iti dai seama ca ii inspiri pe ceilalti 

... cand se contagiaza cu energia pe care o transmiti (Copilul tau participa la un spectacol? Exerseaza cu el, jucandu-te de-a spectacolul, schimbati rolurile si traieste asa cum traieste el. Fa-l sa se simta cu adevarat important. Ia-i un fotograf si pune-l pe urmele lui (ca un paparazzi) din culise pana pe scena si dincolo de ea. Cheama-i gasca de prieteni si cand apare pe scena, fa ca acest moment sa fie unic. Fa-i bannere si mascote. Aplauda-l pana faci bataturi in palma. Nu te ascunde sa plangi de bucurie dupa colturi. Plangi in fata lui, cu el. Si oricare ar fi rezultatul, tine-l in brate, saruta-l si spune-i cat de mult il iubesti.

 

... cand duc mai departe filosofia pe care o practici (Spune-i copilului ca este magar si iti va spune la fel. Spune-i ca este iubit si iti va arata ca te iubeste. Tu ce alegi?)

... cand vor sa fie mai buni, mai mari, mai puternici, mai destepti, mai frumosi decat tine ( Oliver (3 ani) vrea sa fie atat de mare, incat sa scoata capul prin acoperis, mainile prin ferestrele de la mansarda si picioarele prin geamurile casei.)

... cand recunosti ceva din tine in celalalt (si nu ma refer la ochii caprui sau nasul mare)

... cand dupa ce te-a intalnit, pleaca altfel

... cand ii arati STARTUL si SOSIREA, iar el umple spatiul cu zvac, cu dorinta, emotii si determinare. Da-i libertate si  incredere, nu se va impiedica si daca se intampla, se va ridica. 

... cand ceilalti te copiaza. (Aviz celor care sub acoperire sau nu, au fost atat de incantati si inspirati de serviciile Motherhood Center, incat au preluat (din) formatul cursurilor pentru parinti si bebelusi (mai ales de puericultura si stimulare senzoriala), designul sediului, din oameni. Si mai apoi si le-au asumat.) 

Si culmea! pe noi ne onoreaza si ne inspira. Ne face sa ne dorim fim mai bune, mai pregatite, mai inspira(n)te si pentru asta va multumim!

Voi cum va dati seama ca ii inspirati pe ceilalti?

Cand nevoia de ajutor nu-i bine inteleasa

- O premisa a tulburarii de atasament la mama si copil - 

Este foarte firesc sa te lasi inspirat(a) de ce este frumos in jurul tau, ce te atrage si mai ales ce iti lipseste ca parinte. De mamici rabdatoare, de spiritul jucaus si energia neobosita a unora, de mamele care nu uita sa fie femei si oameni in campul muncii.
Insa nu doar binele este sursa de inspiratie, ci si raul - durerea, suferinta, neintelegerea, neimplinirea, golul. La urma urmei, mai toti marii artisti ai lumii - pictori, scriitori, scupltori, compozitori etc., de aici si-au tras seva originalitatii, exprimarii lor aparte.


Imediat ce o femeie devine mama, dar din momentul "imediat" incepe o perioada epuizanta de adaptare pentru ea si partenerul ei. Se trezeste de nenumarate ori peste noapte sa isi alapteze copilul sau sa verifice daca respira si este in siguranta. Traieste intr-o continua stare de intrebare: I-o fi foame sau nu? Ce-i mai trebuie de plange? E prea subtire imbracat sau sa mai pun ceva pe el? Sughite, ii bate inima prea tare - Ce se intampla cu el? Si pe deasupra, ca si cand nu ar fi de ajuns, sangele se zbate navalanic sa iasa din corpul ei si aproximativ timp de sase saptamani poarta eticheta Lauza (Lehuza). Este eticheta sub care i se iarta de toata lumea, de la parinti la vecina de bloc la vanzatoarea de la aprozar, toate exagerarile, iesirile si toanele: "Las-o ca-i lauza."
Si atunci vin sau cheama ajutoarele. Mama, bunica, soacra, matusa. Fiecare sa o ajute cu copilul pe tanara mamica, caci ele stiu mai bine cum sta treaba, doar au crescut un copil (fata, acum mama in cauza sau partenerul ei). Se ocupa ele de aproape tot - de schimbat, tinut in brate, joaca, baie, toaleta de dupa baie, plimbare. Daca ar putea sa alapteze, ar face-o si pe-asta. Din nou.
 In lumina reflectoarelor lor este doar bebelusul.

Dar mama...?
Mama are de ales. Se lupta pentru copilul ei sau foarte frecvent, se da la o parte din calea celorlalti care stiu mai bine. Se retrage in munca, in altceva, in sine. Iese usor, treptat, putin cate putin din ecuatia relatiei ingrijirii nou-nascutului. Se detaseaza de copil.

Si copilul....?
Copilul, in primele luni de viata, se ataseaza de persoanele care il ingrijesc. Este simplu de inteles. Bebelusul are niste nevoi - papa, nani, giugiuleala, joaca, atentie, nevoi pe care si le exprima asa cum poate el, prin plans. Bunica identifica nevoile si le indeplineste prompt si adecvat. Si bebe o rasplateste, pentru ca in aceasta relatie intelege ca se poate baza pe ea, ca este important, valoros si iubit de buni. Mamei ii este greu sa isi dea seama ce tot vrea copilul si implicit, sa-i implineasca nevoile. Si bebelusul intelege altceva in relatie cu ea.

Dar dupa ce bunica pleaca, ce va urma ...intre mama si copilul ei?
Pai mama simte ca nu are o relatie cu copilul, ca nu este conectata la el, ca nu stie cum, de unde si cu ce sa-l apuce. Si ea, la randul ei, reediteaza propriul atasament trait in relatia cu mama sa. Iar mai departe, fie se detaseaza din ce in ce mai mult de copil delegand sarcinile ingrijirii si cresterii lui bonelor, fie isi acorda sansa sa se apropie (fizic si emotional) de copil, sa ceara ajutorul unui psiholog pentru a reusi sa se conecteze la copilul ei intern si la bebe, punand bazele unei legaturi stranse, autentice, echilibrate pe viata.

Este absolut perfect intemeiat ca imediat ce ai nascut sa ai nevoie de ajutor. De ajutor pentru spalat, calcat si aranjat hainele, pentru curatenie in casa, pentru gatit mancare proaspata si platit facturile la furnizori. Bebelusul tau are nevoie de tine.
Prima baie, primii pasi, primul mama/ tata, primul Craciun, prima aniversare. Acestea sunt experientele pe langa care nu se trece ca parinte. Se traiesc.

Inspiratie din experienta altora -  buna sau rea.









http://www.motherhood.ro/cursuri-bebe.html

Inspiratia vine azi din natura


E vara si e liber la petrecut vremea in afara casei. La tara, la mare, la munte, prin paduri, in parcuri, in gradina sau livada.
In aceasta perioada si nu numai, ne plac indeosebi potecile prafuite, mai putin batatorite in detrimentul aleilor asftaltate, trotuarelor sau autostrazilor. Potecile serpuiesc increzatoare pe damburi printre copaci, fara sa stii ce urmeaza si asta anima spiritul de aventura.

Unde gasesti poteci accesibile pentru parinti si copii in Bucuresti?
Cam peste tot. In Gradina Botanica (la stanga de sere), in Parcul Carol (in stanga si dreapta lacului, de-a dreptul prin padurice), Parcul Tineretului etc.

Daca-i mic-mic prichindelul tau, te invitam sa pornesti la drum, cu el la purtator (exista o multime de produse in acest sens) sau chiar in carucior (din cand in cand o aventura all-road pica la fix pentru procesul de stimulare senzoriala a bebelusului). Daca-i un pic mai mare, luati-o la picior la plimbare sau la fuga sau la motor.

Terenul accidentat cu radacinile copacilor la suprafata, cu urcusuri si coborasuri ametitoare pentru copii se transforma indata intr-o cursa cu obstacole numai buna pentru piticul tau. Lasa pentru vreme rea cursele de obstacole de interior cu perne, scaune si pilote. Acum e vremea sa va mobilizati, sa va puneti proviziile de apa si fructe in rucsac si sa porniti pe poteci. Furnici, gaze, conuri, frunze, plante, trunchiuri de copaci, radacini, nisip, arome de padure - dupa cum va spuneam Explorare si Stimulare Senzoriala.

Vrum, vruuum prin Gradina Botanica (recomandarea zilei).


Inspiratie la distractie.


www.motherhood.ro