Follow by Email

vineri, 18 iulie 2014

Provocarea ca sansa pentru bebelusul tau


    Un minimum de frustrare provocata intr-o maniera adaptata atunci cand trebuie si continuta adecvat in relatie cu copilul, indiferent de varsta, duce la mobilizare, dezvoltare si autodepasire, catalizand un imens potential de incredere in sine.
Treaba asta ii termina pe multi parinti, le devasteaza ordinea interioara. Se simt vinovati. Se percep ca fiind parinti rai, exigenti, duri. Ori, se simt mici si abandonati, descurajati atunci cand vad ca bebelusul/ copilul se descurca din ce in ce mai bine si cu mai multa siguranta, avand deci, din ce in ce mai putina nevoie de ei (parintii).

    Mai bine, sa le luam pe rand pentru a le clarifica.

* Minimum de frustrare = atat cat poate duce copilul fara a (se) dezintegra ravasitor pe sine (ex.: isi loveste capul de pereti), pe ceilalti (ex.: trag de par, musca, lovesc) sau mediul inconjurator (ex.: iti ia cartile din biblioteca rupandu-le paginile calup-calup).



* ... intr-o maniera adaptata copilului = care tine cont de particularitatile lui de dezvoltare psihomotrica, de ceea ce poata sa faca din punct de vedere fizic, de specificul neuronal, de nevoile sale. Pentru copil, cea mai eficienta modalitate de a introduce elemente de provocare este Jocul. Daca este la etapa mersului de-a busilea pune-i la indemana mingi. Sunt instabile si cum ajunge la ele atingandu-le cu mana cum ele se misca ducandu-se mai departe in alta directie, provocandu-l sa le prinda odata. 

Stai minge. Unde fugi? (Emma) (la cursuri pentru bebelusi)

* ... atunci cand trebuie = atunci cand este in plina desfasurare a unei activitati, in atingerea unui obiectiv de-al lui, nu de-al nostru, atunci cand nu este obosit, bolnav sau flamand.

Uf1 Hai ca am prins-o! Sunt mandra de mine. (Sofia)
* ... continuta adecvat = inseamna ca tu, parinte, sa poti ramane langa el atunci cand se simte frustrat, avand incredere ca se va descurca, sustinandu-l si incurajandu-l permanent. Fa-l sa-si doreasca si mai tare jucaria la care vrea sa ajunga (asta inseamna ca trebuie sa intri si tu in joc) si simultan, incurajeaza-l verbal: Hai, draga mea. Poti sa ajungi la ea.



* ... indiferent de varsta = chiar din primele zile de viata ale copilului. La fiecare varsta, provocarea arata diferit. Asta inseamna ca trebuie sa iti cunosti foarte bine copilul pentru a-i putea introduce elemente sigure de provocare. Experientele noi sunt mai mereu provocatoare pentru copii, cat si pentru adulti. 

* ... catalizand un imens potential de incredere in sine = punandu-si fortele la incercare, depasindu-si limitele, copilul se descurca din ce in ce mai bine. Isi dezvolta independenta. Uita-te la mine! Pot sa o fac! Am reusit! etc. - sunt mesaje cu care porneste la drum in viata.


   Dincolo de a le satisface si implini nevoile de baza, prin ceea ce faci in relatie cu copilul tau, ii transmiti lectii de viata care se intiparesc si amprenteaza in modul lui de a fi in viata. 


Inspiratia vine din provocare!



Psih. Camelia Chetu

Motherhood Center
www.motherhood.ro


Cuvinte-cheie: parenting, psihologia copilului, cursuri bebelusi, atelier de stimulare senzoriala, Motherhood Center


miercuri, 16 iulie 2014

Fifty Shades of Grey sau Cum gestionam Sexualitatea la copii


Sexualitatea este activa din prima zi de viata si este specifica prin manifestarile sale, fiecarei varste. Cei mai multi parinti se simt socati si luati pe nepregatite cand la varsta pubertatii (deci dupa ani buni de convietuire), copilul sau copila este prins(a) in haturile hormonilor fara a sti cum sa le faca adecvat fata. Daca il scarpina, se scarpina. Daca il mana curiozitatea, vrea sa afle cu orice pret ce este dincolo de mister si atunci trece la fapte mai curand decat te-ai astepta. Oho! Si ce fapte! Jocuri de explorare sexuala cu acord reciproc sau unilateral care se transforma in abuz sexual, cu sau fara public acasa, la scoala, in vizite sau tabere. Copiii isi arata si exploreaza reciproc organele genitale. Se freaca unul de altul imbracati sau nu replicand cu fidelitate etapele actului sexual. Fetitele isi marcheaza secretele cu un semn/ gest pe vulva. Isi fac poze unii altora din dorinta de a patrunde anatomia genitala. Trec la tentative de sex oral asa cum au surprins ei in filme sau in realitate. Isi ling sau saruta reciproc organele sexuale si ajung chiar sa isi introduca diverse obiecte in anus sau vagin. Si toate astea repede. Incepand cu 6 ani.

Este greu, provocator si uneori coplesitor atat pentru parinti, cat si pentru copii atunci cand vine vorba despre sex. A fost dintotdeauna. Insa din experienta mea de psihoterapeut cu copiii si parintii am observat ca debutul preocuparilor excesive si a activitatilor cu caracter predominant sexual la copii este mai timpuriu ca altadata, iar acest debut este provocat de o multime de variabile constientizate, intuite sau nu ori chiar refuzate cu vehementa de catre parinti:

1. Totul este mai sexualizat acum. Reclamele de orice fel - de la TV la cel de pe ambalajele alimentare.Videoclipurile muzicale. Desenele animate si filmele.

2. Instalarea pubertatii precoce.

3. Dormitul impreuna in pat cu copilul indiferent de varsta. Se exclud situatiile ocazionale si exceptionale (ex.: cand copilul are febra). Bebelusul/ copilul e atat de dragut ca ajunge pana la forta seductiei. E mereu in miscare, chiar si cand doarme. Da din maini si din picioare si te atinge pe tine parinte, in cele mai intime zone ale tale. Nu spune ca nu ti-ai dat seama pana acum. Pe bune?! Se intoarce de o parte pe alta, se rasuceste lipindu-se strans de tine. Oh! Si cat iti mai place! Altcineva ar trebui sa faca asta. Cred ca stii. E vorba despre partenerul tau - sotul/ sotia, tatal/ mama copilului sau nu. Barbatul sau Femeia ta. Iar cand ii faci loc copilului in patul tau conjugal, ghici, cine iti e partener acum? Cine e el? Ce rol i-ai dat?
O spun adesea cand tin cursuri de puericultura, am citit-o demult undeva (nu mai stiu sursa si iti dai seama ca nu as fi pierdut ocazia sa ti-o transmit): Un copil este ca o bucata de ciment intre doua pietre. Pietrele sunt parintii sai (metaforic vorbind, nu ca i fi tu rece si tare ca piatra). Cimenteaza relatia dintre ei, dar ii si desparte, pentru ca este intre ei.
 Pana si americanii si-au dat in final seama de asta si au inventat cosleeping-ul - a dormi impreuna dar in paturi diferite.

4. Expunerea goliciunii parintilor in fata copiilor, fie in trecere, fie la baie (ex.: fac baie impreuna dezbracati sau copilul intra in baie peste mama ori tata cand face dus), fie in alte contexte (ex. plaja si nudism ca tot e sezonul). Nu spun acum ca ar trebui sa stai imbracat pana in dinti, in armura de otel eventual in fata copilului, insa decenta este cea de care trebuie sa primeze cand apari in fata copilului tau, indiferent de varsta.

5. Sexualitatea parintilor. Atitudinea lor fata de sex. Le place sa faca dragoste? Mai intai de toate: Mai fac (dragoste/ sex)? O fac din placere sau din nevoie? Si-o dezvolta sau cultiva? O savureaza si o traiesc? (Pai nu repetita e mama invatarii?! Si nu oare fantezia este cea care da glas placerii?) O reinventeaza de fiecare data cu elemente pornografice si jucarii sexuale ca in Fifty Shades of Grey? Ori poate li se pare ceva dezgustator si murdar?!
Si acum pregateste-te de lovitura finala: asa cum copilul te oglindeste in diferite dimensiuni ale tale, sa nu crezi ca trece sau o ignora pe cea a sexualitatii tale. Sa nu crezi ca nu ai nicio legatura cu felul in care se manifesta el pe plan sexual. Si sa nu crezi ca psihologul e cel care trebuie sa-l repare.  E nevoie de implicarea ta, fir-ar sa fie, mai mult decat ti-ai da seama.
Sunt copii care nu si-au vazut niciodata parintii manifestandu-si tandretea unul fata de celalalalt. Care nu i-au vazut sarutandu-se, imbratisandu-se, alintandu-se. Ce pacat! Ce pierdere!!

6. Jena parintilor de a le raspunde copiilor clar si corect la intrebari despre sarcina, nastere, sex. Majoritatea ajung cu explicatiile in lumea animalelor, plantelor, chiar in cosmos invocand luna si stelele. Ei au nevoie de raspunsuri reale, adevarate, dar nu foarte detaliate. Ia-o asa! Daca tu nu crezi in raspunsul pe care il oferi copilului, te astepti cumva ca el sa creada ce-i spui?! Desigur ca nu ajungem sa le povestim sau aratam pozitiile noastre preferate din timpul actului sexual.
Jena e atat de mare ca se observa usor cand parintelui i se recomanda sa foloseasca denumirile corecte ale organelor genitale - penis, vulva. La propriu, isi acopera gura cu mana cand aud asta. Bine ca se expun goi in fata copiilor, ca gem cu sonorul tare si usa deschisa cand fac sex si aleg sa le spuna baliverne copiilor. Parerea mea (inca nevalidata stiintific) este ca tocmai faptul ca in fiecare familie se folosesc alte denumiri (ex. cuc, cocosel, ciucurel, putulica, pitzi, pasarica etc.) pentru aceleasi oragane ii confuzeaza pe copii si le starneste curiozitatea. Daca eu am cuc, iar tu cocosel, sigur e vorba despre altceva. 


Cam asa de serioasa sunt cand vorbesc cu parintii despre sexualitatea copiilor. (Psih. Camelia Chetu)

7. Din teama ca pruncii sa nu ajunga sa le placa prea mult sexul, parintii ii cearta, ameninta, umilesc, pedepsesc, asociaza sexualitatea cu boala si obraznicia sau ignora subiectul. Ei au nevoie de blandete si intelegere, de continere si insotire in fiecare etapa a vietii lor. Orice pretext cu minimum caracter sexual este prilejul potrivit pentru a deschide mici teme de discutie. De la cele mai mici varste. De la 2-3 ani. De cand copilul isi atinge intr-un fel sau altul organele genitale, de cand si le freaca frenetic de jucarii, de cand apare  gravida in peisaj, de cand la TV apare o scena tandra. Nu poti astepta pana cand ajunge la varsta pubertatii. Prea tarziu pentru el. Prea tarziu pentru tine. Pentru voi.  

8. Incongruenta dintre imaginea copilului in mintea parintelui si cea reala. De multe ori, in mintea parintelui copilul se opreste undeva la o varsta mai mica decat in realitate si de aici dificultatea de a se adapta nevoilor reale din Aici ai Acum al copilului, il socheaza si blocheaza pe parinte. Cum? Deja a ajuns la faza cu sexul? Cand? E doar un copilas!

Nu spun ca-i usor sa-l insotesti ca parinte pe copil in formarea, dezvoltarea si asumarea sexualitatii sale. Poate ca daca ai incerca sa te conectezi realmente la lumea copilului ti-ar fi mai usor.
Ah! Si daca ti-ai mai aminti un pic de matematica:
SEX = {[(Placere + Sentimente) + Intimitate] + Informatii} + Responsabilitate.


Inspiratia vine din propria ta sexualitate!


Psih. Camelia Chetu


Cuvinte-cheie: Psihologie, copii, parinti, sexualitate, parenting, dezvoltare emotionala,