"- Mami, eu cum am aparut in viata ta? Cum a fost cand ti-ai dat seama ca esti insarcinata si ca o sa ai un copil? Si cum ai stiut ca erai insarcinata? Si tu ce ai vrut sa fiu eu - fetita sau baietel?"
Vine un moment in care copiii pun cu inocenta si curiozitate aceste intrebari si asteapta cu sufletul la gura raspunsurile parintilor lor. Este indiscutabil faptul ca toti copiii isi doresc si au nevoie sa fie si sa se stie doriti si iubiti din prima clipa de catre parintii lor, iar aceasta prima clipa e mult in urma pe axa timpului fata de momentul nasterii sau de momentul in care sunt tinuti in brate de ei pentru prima data. Continutul si forma raspunsurilor pe care le primesc sunt pastrate pentru multa vreme, uneori pentru toata viata, in memoria lor. Raman in ei cuvintele, sensul pe care il asociaza cuvintelor, tonul, intonatia, privirea si intensitatea emotiei traite. Cauta confirmarea a ceea ce este deja in ei si a ceea ce stiu de fapt intr-o maniera implicita. De aceea, revin din nou si din nou cu aceste intrebari.
Dar oare atunci cand li se raspunde la aceste intrebari, (re)descopera toti iubirea parintilor? Cati dintre copii au fost totusi nedoriti de unul dintre parintii lor? Sau de ambii? Cate mame nu si-au blestemat zilele ca au ramas gravide cu un nou copil? Ca poarta copilul unui barbat pe care nu il iubesc? Ca nu e momentul potrivit pentru a ramane insarcinate? Cati copii nu au trait inca din cele mai timpurii stadii ale dezvoltarii lor intrauterine amenintarea de a fi avortati? Tehnologia in domeniul prenatal a adus o gramada de beneficii valoroase facilitand monitorizarea dezvoltarii fetale, diagnosticarea timpurie a malformatiilor fetale sau identificarea sexului fatului. Sa afli, gravida fiind, ca fatul sufera de o anomalie cromozomiala sau de alta natura, te umple pe buna dreptate pana la refuz de anxietate contaminand atasamentul prenatal matern, caci intr-un fel se manifesta atunci cand iti doresti copilul, cand dezvoltarea lui in pantecele tau decurge normal, cand nu ai antecedente de pierderi perinatale, cand toate planetele macro si microuniversului tau se aliniaza in armonie si intr-un cu totul alt fel intr-un asemenea context.
Era un cantec pe vremuri, ale carui versuri sfaseietoare spuneau asa: Si nimeni nu ma vrea/ Nici chiar maicuta mea...Cum ramane cu ei? Aceste experiente lasa urme mult mai adanci in structura psihica a copilului, a adultului de mai tarziu decat si-ar putea vreodata cineva imagina, caci el va purta amprentata in suflet, la nivel de memorie celulara, de carne cruda pecetea neiubirii si va fi in cautarea acestei prime mari iubiri.
Asa ca, nu-i raspunde intr-o doara, ci dimpotriva, fa-ti timp si creeaza un spatiu deschis si cald pentru aceste momente. Nu-i raspunde ironic si nici macar in gluma. Spune-i adevarul, pentru ca este deja in el. A-l minti va duce la un conflict interior care ii va macina unitatea fiintei sale, destructurandu-l. Raspunde-i cu intelepciune, empatie si cu multe argumente - informatii despre context, despre tine si emotiile tale de atunci. Poate ca la inceput cand ai aflat ca esti insarcinata, te-ai speriat ingrozitor. Poate ca ti-ai pus o serie de intrebari - Sunt atat de tanara, abia am terminat scoala, cum o sa ma descurc sa am grija de un copil care va avea tot timpul nevoie de mine?/ Ce o sa fac cu serviciul? Abia m-am pus pe picioare si imi place atat de mult ceea ce fac./Cum o sa cresc copilul fara tata? Sunt necasatorita si in plus, m-am si despartit de baiatul cu care am ramas insarcinata? Dar usor-usor de-a lungul sarcinii, intrebarile au inceput sa isi gaseasca raspunsuri, emotiile au capatat si alte forme. Starea emotionala s-a diversificat si condimentat pe alocuri poate cu entuziasm, incantare, bucurie.... Nu omite detaliile acestea. Vor fi ancore sigure pentru increderea lui in sine.
Asa ca, nu-i raspunde intr-o doara, ci dimpotriva, fa-ti timp si creeaza un spatiu deschis si cald pentru aceste momente. Nu-i raspunde ironic si nici macar in gluma. Spune-i adevarul, pentru ca este deja in el. A-l minti va duce la un conflict interior care ii va macina unitatea fiintei sale, destructurandu-l. Raspunde-i cu intelepciune, empatie si cu multe argumente - informatii despre context, despre tine si emotiile tale de atunci. Poate ca la inceput cand ai aflat ca esti insarcinata, te-ai speriat ingrozitor. Poate ca ti-ai pus o serie de intrebari - Sunt atat de tanara, abia am terminat scoala, cum o sa ma descurc sa am grija de un copil care va avea tot timpul nevoie de mine?/ Ce o sa fac cu serviciul? Abia m-am pus pe picioare si imi place atat de mult ceea ce fac./Cum o sa cresc copilul fara tata? Sunt necasatorita si in plus, m-am si despartit de baiatul cu care am ramas insarcinata? Dar usor-usor de-a lungul sarcinii, intrebarile au inceput sa isi gaseasca raspunsuri, emotiile au capatat si alte forme. Starea emotionala s-a diversificat si condimentat pe alocuri poate cu entuziasm, incantare, bucurie.... Nu omite detaliile acestea. Vor fi ancore sigure pentru increderea lui in sine.
Atasamentul prenatal matern ca relatie unica si afectuoasa ce se dezvolta intre gravida si fatul ei (M. Muller, 1993), caracterizata prin comportamente specifice de afiliere si interactiune (M. Cranley, 1981), care graviteaza in jurul iubirii fata de fat, este o variabila semnificativa in adoptarea de catre viitoarea mama a practicilor sanatoase pe parcursul sarcinii (ex. alimentatie adecvata, sport, renuntare la tutun sau/si alcool, droguri etc.) si deci, a sanatatii copilului, precum si a tranzitiei cat mai rapide si firesti spre atasamentul postnatal mama - bebelus. Iubirea unei mame pentru copilul ei incepe odata cu aflarea vestii ca este insarcinata si se dezvolta pe tot parcursul relatiei lor.
Ca gravida, te invit ca pe parcursul sarcinii sa scrii intr-un caiet special de tipul jurnalului, despre trairile si gandurile care te incearca, despre cum iti este din punct de vedere fizic - greturi, varsaturi, dureri de spate etc., despre cine iti este aproape si despre nevoile tale. In acest fel, cand peste ani, copiii iti vor pune intrebarile de mai sus, vei putea sa le oferi raspunsuri bazate pe fapte reale si nu pe tot felul de improvizatii, conducandu-i spre acceptare, iertare si vindecare.
Drd. Psih. Camelia Chetu este psihoterapeut, coordonator Motherhood Center si in prezent desfasoara o ampla cercetare de doctorat in domeniul Psihologiei Prenatale pe tema Optimizarea atasamentului prenatal la gravidele cu istoric de avort spontan.
Ca gravida, te invit ca pe parcursul sarcinii sa scrii intr-un caiet special de tipul jurnalului, despre trairile si gandurile care te incearca, despre cum iti este din punct de vedere fizic - greturi, varsaturi, dureri de spate etc., despre cine iti este aproape si despre nevoile tale. In acest fel, cand peste ani, copiii iti vor pune intrebarile de mai sus, vei putea sa le oferi raspunsuri bazate pe fapte reale si nu pe tot felul de improvizatii, conducandu-i spre acceptare, iertare si vindecare.
Drd. Psih. Camelia Chetu este psihoterapeut, coordonator Motherhood Center si in prezent desfasoara o ampla cercetare de doctorat in domeniul Psihologiei Prenatale pe tema Optimizarea atasamentului prenatal la gravidele cu istoric de avort spontan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu