Cercetarea incepe cu consultarea unor surse de inspiratie.
Iata mai jos cele mai frecvente 10 surse de inspiratie folosite in alegerea prenumelui copilului:
1. Prenumele unei rude - strabunic (a), bunic(a), sora/frate, matusa/ unchi - incluzand aici si prenumele unui alt copil care a murit de mic
2. Prenumele nasului sau nasei
3. Prenumele unui V.I.P. - vedete - actori, cantareti, oameni de afaceri, personalitati de succes - politicieni, compozitori, pictori etc.
4. Prenumele unui fost/ unei foste iubite (desigur, fara ca argumentarea acestei alegeri sa fie facuta cunoscuta nici copilului si cu atat mai putin celuilalt parinte).
5. Prenumele unor personaje din mitologie, opere literare, muzicale sau din filme
6. Prenumele unei persoane din viata reala, care fara a se incadra in categoria VIP, dar pe care o admiri foarte-foarte mult (ex.: prenumele profesoarei de matematica, prenumele unei colege din echipa ta de handbal, prenumele celei mai bune prietene de-a ta etc.)
7. Prenume "la moda" (Mai tii minte perioada cu Filip, Matei, Alexia, Eva, Nicolas si Andreas? Atunci stii exacte la ce anume ma refer.)
8. Prenume care sunt mai aparte, mai putin intalnite (ex. Oliver, Suzana etc.)
9. Prenume inventate
10. Internet, respectiv dictionare online de prenume, in functie de semnificatia lor (ex.: Simona (provenienta ebraica) = ascultatoare sau Letitia (provine din expresie latina) = bucurie).
Oricum ar fi, atunci cand, ca parinti, alegem prenumele copilului - unul sau doua - iar, nu-i lor de intamplare si aleatoriu. Prenumele ales(e) copilului exprima cel mai limpede tipul de proiectie parentala sau altfel spus, dorintele si/ sau fantasmele parintilor cu privire la copil. Adica, daca aleg sa ii dau fiicei mele numele Simona, dupa Simona Halep de exemplu, pentru ca o admir pentru spiritul sau sportiv si culmile celebritatii pe care a ajuns, nu fac altceva decat sa o insarcinez cu o executarea unui mandat, respectiv sa faca sport de performanta, sa ajunga campioana, sa fie foarte competitiva. Daca ii dau fiului meu numele dupa un criteriu narcisic, voi alege un nume la moda si implicit il mandatez prin acest aspect identitar sa fie un baiat, iar mai tarziu un barbat la moda, in trend cu moda vremii.
Cu totul altfel stau lucrurile atunci cand, sa zicem ca, Doamne fereste! si bat in lemn de noua ori in timp ce scriu randurile astea, mi-ar fi murit un copil si dupa ceva timp, raman insarcinata si aleg sa-l numesc pe acesta dupa cel decedat. Faptul ca cei doi copii ar ajunge sa imparta acelasi prenume i-ar leaga in mintea mea si nu numai, niste fire invizibile, cel de-al doilea copil fiind un fel de extensie a celui dintai, pe care ar ajunge sa-l incorporeze intr-o oarecare masura. Ar fi deci, un copil de substitutie sau reparatie, iar alegerea acestui prenume ar fi o modalitate de a-l tine aproape, prezent, in viata mea, de a nu-i da drumul. Prenumele devine asadar, un mecanims de transmitere psihica.
Legatura aia mitologica stransa a unei mame cu unul dintre fiii sai comparativ cu celelalte relatii pe care le are cu ceilalti este lesne de patruns atunci cand aflam ca acest baiat poarta numele iubitului din adolescenta al mamei. E acolo o altfel de tandrete, o altfel de conectare si emotie.
Prenumele copilului tau vorbeste despre tine (despre dorintele, asteptarile, fantasmele tale) si despre el. Vorbeste despre apartenenta lui religioasa, sociala, culturala si economica. Este primul lucru pe care il spune atunci cand este intrebat despre sine insusi. Asa ca datorita continutului sau, gandeste-te de doua ori inainte de a i-l alege, pentru ca sensul e cu totul diferit de cel pe care il gasesti pe net.
Pe tine ce anume te-a inspirat sa alegi prenumelui copilului tau?
Drd. Psih. Camelia Chetu - www.motherhood.ro, Motherhood Center
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu