Zilele trecute, pe cand ieșeam pe poarta școlii cu fiică-mea, o aud întrebându-mă pe un ton amuzant, abia stăpânindu-și râsul în care urma să pufnească. Se vedea pe fața ei.
- Mami, zi "lăcustă"!
- Lăcustă (zic eu ușor indiferentă și plină de naivitate).
- Ca....-te și gustă! (v-ați prins, da? e vorba de actul defecării)
- Ceeeeee?
Cum eram încă în curtea școlii, înconjurată de o mulțime de părinți și copii, toți în ritmul lor, și cum îmi place să o întâmpin, ori de câte ori o iau de la școală, indiferent cum i-a fost ei sau mie ziua, cu cât mai multă iubire, blândețe și dor, am căutat să mă controlez. Ba mai mult, să văd ce urmează să se întâmple. Să îmi activez simțul curiozității. Aș fi putut să mă supăr, să îi țin predica moralității, despre cum trebuie să vorbească un copil cu părintele lui. Aș fi putut să îi povestesc cum eu, copil fiind, nu aș fi cutezat să le fi spus a or mei așa ceva, darămite să le mai și rad în față. Serios?! Așa că m-am abținut.
Ceva m-a prins la invitația asta subtilă a ei de joacă. Fățuca schimonosită de râs și buna-dispoziție care a năvălit peste mine. Am răs necontrolat minute bune. După care a venit alta:
- (Copilul) Mama, zi "poantă"!
- (Eu) Poantă.
- (Copilul) Ești cam enevantă!
- (Eu în gând) Wtf. Iar mi-a făcut-o.
- (Copilul) Mama, zi "gheață".
- (Eu) Gheață.
- (Copilul) Mâine treci la piață.
Aha, cu de-astea îmi umbli, atunci în rime să ne jucăm, îmi spun în minte în timp ce băgam cheile în contact. Să începem.
(Eu) - Zi "praline"!
(Ea) - Praline.
(Eu) - Mi-a fost dor de tine.
(Ea) - A fost bună asta mama. Te pricepi.
(Eu) - Zi "mașina"!
(Ea) - Mașină.
(Eu) - Să nu tragi o bășină.
(Ea) - Mama, asta a fost și mai tare. Asta e!
* Ei, da, acum ca să ne distrăm maximum, dăm liber la gărgăuni și cuvinte urâte.
Ce facem noi în jocul ăsta? Pai, în primul rând, rime și improvizație. Asta înseamnă ca merge perfect pe funcționarea unitară a celor două emisfere ale creierului. Dreapta cu rime și emoții. Stânga cu compoziția, cuvintele și raționamentul. Pentru că îndărătul rimei stă de fapt, un raționament. E nevoie să alegi un cuvânt, un mesaj și apoi să le potrivești cu muzică la final.
Apoi, și cred că acesta e meritul cel mai mare al jocului, facem haz de necaz. Vă dați seama?! Ne spunem chestii care ne plac sau nu reciproc, unul la celălalt, dar așa mai în glumă. Cum ar fi să luăm mereu tot ce ni se spune la modul grav și serios?! Nu vrem noi oare să îi ajutăm pe copii să nu pună chiar totul la suflet? Ei bine, asta mi se pare, o modalitate genială. Inventată de copii. Râdem de ne prăpădim. La propriu. Și ne spunem vorba aceea, verde-n față, unele dintre cele mai urâte și/ sau frumoase chestii pe care le gândim.
Știu părinți care sunt foarte slobozi la gură, care vorbesc vrute, dar mai mult nevrute și care își ocărăsc copiii la greu. Dar în același timp le este extrem de dificil să îi revoltându-se, dându-le voie să își exprime liber ceea ce gândesc, își imaginează și simt în legătură cu ei. Rimele sunt perfecte în acest scop, iar jocul se transformă într-unul de putere, în care copiii își iau puterea înapoi.
(Copilul) - Zi nostru!
(Părinte) - Nostru.
(Copilul) - Uneori parcă ești monstru.
De ce e jocul acesta numai bun pentru drumuri cu mașina, trenul, barca sau avionul? Pentru că ideea e să nu poposim mai mult decât trebuie pe cuvintele folosite, ci la fel ca mijloacele de transport, le folosim în trecere. Scopul nu e să ne oprim și să facem disecția conținutului, ci să trăim sentimentul exprimării libere, al bucuriei și al stării de a fi împreună.
Mai postez aici câteva dintre ele, că de vreme ce pornim, în rime noi gândim și așa mereu vorbim.
(Eu) - Zi "portiță"!
(Copilul) - Portiță.
(Eu) - Mergem la grădiniță.
* Rimă recomandată în drum spre grădiniță.
- Mama, zi "parcă".
- Parcă.
- Hai să luăm o barcă.
- Mama, zi "parcă".
- Parcă.
- Hai să luăm o barcă.
(Eu) - Zi "copac"!
(Copilul) - Copac.
(Eu) - Măi, eu chiar te plac.
(Alessia, 9 ani) - Zi "topor"!
(Oliver, 6 ani) - Topor.
(Alessia) - Îmi vine să te-omor!
(Oliver) - ha, ha, ha (Yes, am scăpat de acela strigăt prevestitor - "Mamaaaaa, Ali iar mi-a zis ......")
* Rimă perfect acceptabilă pentru rivalitatea între frați.
Știu că știți că jocul e vital. Și la vârste mici și la vârste mari. Așa că noi vă încurajăm să extindeți cercul în care vă dați voie să vă jucați. Jucați-vă în cuplu cu rimele:
(Eu) - Zi "Pepsi"!
(Soțul) - Pepsi.
(Eu) - Nevastă-ta e sexi.
* Rimă recomandată inteligenței erotice în cuplu.
** Mai bine mă opresc aici cu rimele care pot fi găsite în cuplu. Mai bine fiecare cu rimele lui în cuplul lui.
Distracție plăcută în drumurile voastre!
drd. psih. Camelia Chețu
www.motherhood.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu