E clar. Vacanța e si pentru cei mici, dar și pentru cei mari, chiar dacă nu pot lipsi toată vara de la serviciu. Mai toate familiile cu copiii sunt în această perioadă, în căutarea de idei și concretizarea planurilor de vacanță. La mare, la munte, în tabără, la bunici, pe ici, pe colo și tot așa.Fiecare știe cel mai bine ce i se potrivește ca stil de viață și mai ales, ca buget și planificare. Vă invit mai întâi însă, pentru câteva momente, în backstage-ul vacanțelor, a ceea ce ne motivează pentru o alegere sau alta de vacanță.
De fapt, ce ne dorim de la vacanță? Unii își doresc poate, doar relaxare în genul dolce far niente, un soi de leneveală asemănătoare torsului pisicii, în care se rup de cotidian, de ritmul accelerat de zi cu zi, de "trebuie". Unii râvnesc după experiențe dintre cele mai provocatoare, de pline de adrenalină, la limita pericolului, ca pentru a se trezi din amorțeala și rutina de pe parcursul anului. Unii tânjesc după experiențe noi, descoperire și creștere personală, iar alții vor să aibă parte de toate aceste chestii în vacanță.
Vacanța aia care ne înaripează, ne bucură pe deplin sufletul și din care ne întoarcem cu idei noi, cu energie, cu nerăbdarea de a ne relua cu pasiune munca de zi cu zi, este în total acord cu nevoile și dorințele noastre. Vi s-a întâmplat să vă întoarceți din vacanță fericite/ fericiți că s-a terminat?! Mai obosiți decât înainte de a pleca? Așadar, de ce anume ai cel mai mult nevoie de la vacanța asta? De singurătate? Natură? Noutate? Socializare? Reinventare? Vindecare? Grijă? Provocare? Familie? Ce ai tot lăsat deoparte, până să înceapă vacanța, din lipsă de timp, de energie, de chef?
Ai nevoie de sigurătate? Să te regăsești tu pe tine în alt context? Foarte bine. Cum ar fi să optezi pentru câteva zile singur(ă) în țară sau străinătate, mânăstire sau destinație exotica? Da, și ce dacă ai soț și copii? De unde convingerea că sunt incompatibile? Ai nevoie să te reconectezi cu prietenii sau familia ta? Bun. Petrece timp cu ei.
Îți dorești să înveți lucruri noi? Un sport nou, un instrument, pictură, sculptură? Nicicând, nu-i momentul mai potrivit ca acum. Pe mine, dintre toate, mă fascinează și mă incită deopotrivă, la maximum perspectiva asta. Asta pentru că mă tot urmăresc pe mine însămi ca și când aș fi o casă, în interiorul căreia pot privi cum merg lucrurile în bucătăria personală, când se arde ceva și iese fum, cât de aerisită este casa, cât de funcțional este wc-ul ....
Ceea ce mă incită e creierul ăsta care tot face o preferință pentru lucrurile cunoscute și tot caută să se opună din mai multe motive schimbării. Confortul, previzibilitatea și siguranța asta mai trebuie și ele să se dea un pic înlături să facă loc necunoscutului, noutății. Mai ales când, ca adulți funcționali predominant pe principiile emisferei stângi, învățăm ceva din limbajul emisferei drepte - un nou instrument muzical, un nou stil de dans, patinaj, ski etc. Această putere de reinventare continuă ține de intenție, efort, exercițiu și formidabila, senzationala neuroplasticitate a creierului uman. Așa că în fiecare an, vara, încerc să învăț nou, să deprind o abilitate nouă. Anul trecut, a venit vremea înotului. Știam eu să înot cât de cât binișor, dar vroiam mai mult. Vroiam crwal, vroiam bras, vroiam spate, vroiam să înot cu ușurință pe sub apă. Tot anul îmi spuneam: "O să mă apuc, o să mă apuc". Și m-am apucat vara trecută cu un prof brici. Primele 3 ședințe le-am tot reprogramat din motive diferite, fie că ajungeam mai devreme cu o oră și nu puteam să aștept, fie că ajungeam prea târziu, fie că greșeam ziua. Era clar vorba despre altceva. A 4-a oară, tot cu o oră mai devreme am ajuns, dar am zis că nu plec de acolo nicicum înainte. În vremea aceea, fiica mea învăța să meargă pe bicicletă și tot alergam în urma ei și mă necăjeam când vedeam că nu apar rezultatele, că nu își dă drumul la echilibru sau că tot cădea în continuu. Dar ea, cu o autodeterminare zdrobitoare în ea, mergea mai departe. Nu se supăra că eu mă enervam. Nu lăsa bicicleta deoparte, când țipam transpirată toată la ea. Nu o abandona când își vedea gambele pline de vânătăi de la pedale sau genunchii juliți de la căzături. Își dorea prea mult. Eu spre deosebire de ea, am avut parte de alte condiții de învățare, proful nu țipa la mine, ci îmi repeta calm, da și uneori ușor exasperat instructajul și îmi arăta mișcările iar și iar, iar și iar.
Vacanța de vară este în primul rând despre schimbare. Se vede cu ochiul liber mai ales la copii. Atunci când se reîntorc și reîntâlnesc la școală. Se întorc mai înalți. Mai slabi sau mai grași. Cu atitudini noi. Mai siguri pe ei înșiși, mai proaspeți, mai spontani sau dimpotrivă. Mai talentați, mai îndemânatici, mai în formă. La fel, e și cu noi adulții. Tu cum ai vrea să te reîntorci la lucru când vacanța se va fi sfârșit?
Vacanță - vacanță deschide-te!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu