Doar eu sunt mama copilului meu

     Să treci de faza cu nașterea copilului tău e o mare realizare. Indiferent că e prin cezariană sau pe cale vaginală. Frica e și într-o tabărără și în cealaltă. Frica și liniștea sufletească se află pe același continuum, definindu-se una prin cealaltă. Să îl naști, să fii mama lui și totuși, să auzi o altă femeie - mama ta, soacra, sora, bona, vecina sau pe oricare alta, cum i se adresează copilului tău Hai, la mami! Of, mă, mami, mă ..., ei bine, asta ar putea pune capac la tot ce ai mai putea accepta. Să audă cum o altă femeie se autoproclamează mama copilului lor, chiar și la nivel metaforic, e pentru majoritatea proaspetelor mămici ca și când cineva ar răsuci cuțitul în ele. Și l-ar răsuci nu oricum, ci extrem de încet și de dureros. Se adună în ele o cohortă de gânduri malefice, de frică, furie și ostilitate, de gelozie, revoltă și rușine aprigă. Se nasc întrebări cumplite: Cine se crede de-și spune mamă copilului meu? Ce e asta? E o luptă, o competiție între noi, care e mamă mai bună pentru copilul meu? La care el râde mai repede și mai tare? La care dintre noi se liniștește mai bine? Și dacă totuși el ajunge să o iubească pe ea mai mult? Să creadă că e mama lui? Ori mai rău, să-i spună chiar el "mamă"?

     

     Sunt printre noi o grămadă de mame care suferă în tăcere, care se ofilesc pe interior ori de câte ori altcineva le spune copiilor lor, mamă. Se consumă la intensitate maximă, plâng sau strâng din dinți scrâșnindu-i asurzitor ca pentru a auzi orice, numai asta nu. E mult prea dureros pentru ele. În rest, nu prea fac altceva. Schițează în afară zâmbete amare și tac. Tac greu și adânc. Atât de greu că celelalte femei, cele vinovate de "mârșăvia" lor nu ajung niciodată să afle ceva despre ceea ce se întâmplă în sufletul proaspetelor mămici. Vorbiți, deschideți-vă și spuneți cu încredere: Doar eu sunt mama lui. Iar el e copilul meu.  Tu ești bunica lui, iar el nepotul tău. Sufăr cumplit când te aud spunându-i mamă. Nu îmi place. Vreau să îi spui adevărul. Ce și cine ești tu pentru el. Te las să te joci eu el, să îl plimbi în parc, să îi faci baie, să ..., să...., să..... Dar nu te las să îi spui "mamă". Eliberați-vă pentru că suferiți prea tare. Degeaba.

     În spatele acestei suferințe stă o temă veche. Nu ești suficient de .... bună/ pricepută/ îndemânatică. Dă-te la o parte. Lasă-mă pe mine. E un cocktail făcut dintr-o parte de teamă de abandon, o parte de anxietate de pierdere și o parte de rivalitate, care se amestecă în timp ca un shake, lăsându-și multe depuneri grele.

     Da, e ciudat rău de tot. Uneori parcă ne trece câte un fior pe șira spinării auzind femei care își spun mamă copiilor altor mame. Chiar la locul de joacă auzim adesea bone care se dau, în relație cu alte femei, bone și ele, la rândul lor, mame ale copiilor de care sunt plătite să aibă grijă. Se dau "mame" cu voia celor de-adevăratelea mame. O confuzie teribilă începe să se nască în psihicul copilului care are tot atâtea mame câte femei roiesc în jurul lui. Bunica, bona, menajera, vecina - toate și fiecare în parte ajung să-i fie "mame".  Apelativ aruncat repetat, la întâmplare, la prima vedere, începe să-i dea copilului lumea peste cap, să îi bruieze sistemul de apartenență. Se adresează mamei folosindu-i prenumele, iar bunicii apelativul "mamă".

     De ce se comportă celelalte femei așa? Pentru unele, e un act reflex. Un tic verbal. Care, da, are în spate niște fundamente. Altele, însă, vor să și arate cât de grozave sunt în relație cu copiii, ca mame. Și ajungem din nou la rivalitate. Pentru multe, e un fel de reminder. De regenerare. O nouă șansă. O tentativă de a nega timpul. De a-și nega statutul real, de bonă, bunică etc. 
Am tot stat și m-am gândit. Bărbații au aici un simț mult mai fin comparativ cu al femeilor. Ei nu își asumă rolul de tată al taților, fie ei fiii sau ginerii lor. I-ați observat? Pe ei nu îi auzim în continuu cu Hai la tati!

La fel cum proaspetele mămici au nevoie de ajutor pentru a se adapta cat mai bine rolului matern, la fel au nevoie si celelalte persoane - pentru a se adapta rolurilor lor.  Cunoașteți femei care vor deveni în curand bunici. Spuneți-le că trebuie să se dea bunici, nu mame. Cunoașteți femei care vor lucra ca bone. Spuneți-le că trebuie să se dea bone, nu mame.

de psih. Camelia Chețu (Motherhood Center - www.motherhood.ro)