A rămâne însărcinată după ce anterior ai pierdut un copil, indiferent de vârsta lui, că se născuse sau nu, este o experiență intens conflictuală. Pe de o parte, dorința de a avea un copil, pe de altă parte, sentimentul că îl trădezi pe primul. Pe de o parte, speranța că acesta se va naște cu bine și va fi sănătos, pe de altă parte, îndoiala că se va întâmpla așa. În fond, nimeni, dar absolut nimeni, niciun profesor doctor conferențiar în obstetrică-ginecologie și niciun cititor în stele nu îți vor putea garanta faptul că nu istoria pierderii nu s-ar putea repeta. Și tu știi asta, pentru că ai învățat deja cea mai importantă lecție. E cea a neputinței și lipsei de control în fața morții copilului tău.
Dintre toate traumele posibile, moartea propriului copil este de departe cea mai sfâșietoare. În căutarea sensului experienței, cine oare ar putea răspunde întrebărilor obsesive: De ce el? De ce așa? De ce acum? Unde-am greșit? Cu ce-am greșit? Căci a găsi un sens, propriul sens, nu al altora, este un proces întortocheat, în care părinții îndoliați orbecăie multă vreme fără repere ajungând până în cel mai întunecat și înfricoșător hău personal. O nouă sarcină poate aduce o rază de soare care să îl lumineze și să îl încălzească. Dar poate aduce și mai multă durere, vină și frică.
Trauma morții propriului copil îi aruncă adesea pe părinți în singurătate. Găsesc cu greu pe cineva care să îi asculte pe îndelete, fără grabă și fără sfaturi. Găsesc cu greu pe cineva care să fi trecut prin experiențe similare, pentru că puțini vorbesc despre astfel de pierderi. Nu de rușine, ci pentru că doare al naibii de tare. Găsesc cu greu pe cineva care își deschidă inima.
A.D. este o tânără mămică al cărei băiețel a murit doar la două luni de viață, din cauza unor malformații cardiace și care acum este din nou însărcinată. Tot cu băiețel. Uneori, suferința și frica de o nouă pierdere ating cote de alertă, alteori însă, privește cu încredere, seninătate și recunoștință sarcina actuală. Acum, ea știe, simte, e convinsă că este deja mamă a doi copii: unul în ceruri, altul încă în pântecele ei. Cu ceva timp în urmă avea susținut nevoie de alinare, acum e pregătită să ofere alinare la rândul ei, împărtășindu-și experiența altor părinți cărora le e dat să trăiască povestea sarcinii precedate de pierderea unui copil.
Dragul meu bebe frumos și iubit,
De curând, am aflat că vom avea un frățior pentru tine.
Primul gând care mi-a trecut prin minte a fost că ai să mă ajuți cu fiecare pas. Asta m-a făcut să mă simt protejată și fricoasă în același timp.
Tot ce aveam nevoie era să fii și tu lângă noi să ne bucurăm împreună de această nouă etapă. Mi-aș fi dorit să nu trecem prin tot ce am trecut, mi-aș fi dorit să stai mai mult lângă noi, să avem timp să îți fim părinți.
Te anunț că vei fi mereu acolo, vei fi mereu parte din inima mea, a noastră, vei fi mereu bebe frumos și grăsan care ne-a învățat atât de multe, într-un timp atât de scurt.
Eu încă am temeri, încă mi-e teamă de ceea ce vine, dar am încredere în tine și în superputerile tale.
Pentru mine e important să știi că vei avea mereu locul tău în familia noastră, nu vei fi înlocuit niciodată. Și nu în ultimul rând că avem încredere că de acolo de unde ești ne veghezi și ne ajuți să trecem cu bine peste toate necunoscutele din viața noastră trecută și viitoare.
Mami și tati te iubesc foarte mult!
(Scrisoare publicată cu acordul A.D. pentru Mame care inspiră).
Când au fost scrise aceste rânduri, au fost scrise pentru ea însăși, pentru nimeni altcineva. A fost o experiență deosebit de intensă, deosebit de profundă și mai ales, deosebit de emoționantă, pe care am trăit-o împreună. Lucrul în cabinetul de psihologie se supune unor rigori clare, dintre care una este cea a confidențialității. Numai într-un cadru sigur, intim, solid, clientul se poate (auto)dezvălui cu onestitate și emoție. Numai într-un astfel de cadru se poate înfățișa, sieși și celuilalt, așa cum este el de-adevăratelea. Numai așa poate coborî în adâncuri, pentru a le simți, a le privi, cerceta și reașeza.
Este unul dintre motivele pentru care pe niciun site de-al unui psiholog nu o sa găsești secțiunea Clienții noștri. Sunt sub protecție. Iar când ei vor și se simt pregătiți să se arate, se arată. Așa cum este A.D., care e de acord nu doar să publicăm aici rândurile de mai sus, ci și datele de contact (pe care le vom oferi, pe privat, doar la cererea voastră.
Acest material a fost scris și publicat cu acordul A.D.
drd. psih. Camelia Chețu - psihoterapeut, consilier psihologic
www.motherhood.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu