Provocarea ca sansa pentru bebelusul tau

    Un minimum de frustrare provocata intr-o maniera adaptata atunci cand trebuie si continuta adecvat in relatie cu copilul, indiferent de varsta, duce la mobilizare, dezvoltare si autodepasire, catalizand un imens potential de incredere in sine.
Treaba asta ii termina pe multi parinti, le devasteaza ordinea interioara. Se simt vinovati. Se percep ca fiind parinti rai, exigenti, duri. Ori, se simt mici si abandonati, descurajati atunci cand vad ca bebelusul/ copilul se descurca din ce in ce mai bine si cu mai multa siguranta, avand deci, din ce in ce mai putina nevoie de ei (parintii).

    Mai bine, sa le luam pe rand pentru a le clarifica.

* Minimum de frustrare = atat cat poate duce copilul fara a (se) dezintegra ravasitor pe sine (ex.: isi loveste capul de pereti), pe ceilalti (ex.: trag de par, musca, lovesc) sau mediul inconjurator (ex.: iti ia cartile din biblioteca rupandu-le paginile calup-calup).

* ... intr-o maniera adaptata copilului = care tine cont de particularitatile lui de dezvoltare psihomotrica, de ceea ce poata sa faca din punct de vedere fizic, de specificul neuronal, de nevoile sale. Pentru copil, cea mai eficienta modalitate de a introduce elemente de provocare este Jocul. Daca este la etapa mersului de-a busilea pune-i la indemana mingi. Sunt instabile si cum ajunge la ele atingandu-le cu mana cum ele se misca ducandu-se mai departe in alta directie, provocandu-l sa le prinda odata. 

Stai minge. Unde fugi? (Emma) (la cursuri pentru bebelusi)

* ... atunci cand trebuie = atunci cand este in plina desfasurare a unei activitati, in atingerea unui obiectiv de-al lui, nu de-al nostru, atunci cand nu este obosit, bolnav sau flamand.

Uf1 Hai ca am prins-o! Sunt mandra de mine. (Sofia)

* ... continuta adecvat = inseamna ca tu, parinte, sa poti ramane langa el atunci cand se simte frustrat, avand incredere ca se va descurca, sustinandu-l si incurajandu-l permanent. Fa-l sa-si doreasca si mai tare jucaria la care vrea sa ajunga (asta inseamna ca trebuie sa intri si tu in joc) si simultan, incurajeaza-l verbal: Hai, draga mea. Poti sa ajungi la ea.

* ... indiferent de varsta = chiar din primele zile de viata ale copilului. La fiecare varsta, provocarea arata diferit. Asta inseamna ca trebuie sa iti cunosti foarte bine copilul pentru a-i putea introduce elemente sigure de provocare. Experientele noi sunt mai mereu provocatoare pentru copii, cat si pentru adulti. 

* ... catalizand un imens potential de incredere in sine = punandu-si fortele la incercare, depasindu-si limitele, copilul se descurca din ce in ce mai bine. Isi dezvolta independenta. Uita-te la mine! Pot sa o fac! Am reusit! etc. - sunt mesaje cu care porneste la drum in viata.

   Dincolo de a le satisface si implini nevoile de baza, prin ceea ce faci in relatie cu copilul tau, ii transmiti lectii de viata care se intiparesc si amprenteaza in modul lui de a fi in viata. 

Inspiratia vine din provocare!

Psih. Camelia Chetu

Motherhood Center

www.motherhood.ro

Cuvinte-cheie: parenting, psihologia copilului, cursuri bebelusi, atelier de stimulare senzoriala, Motherhood Center

Fifty Shades of Grey sau Cum gestionam Sexualitatea la copii

Sexualitatea este activa din prima zi de viata si este specifica prin manifestarile sale, fiecarei varste. Cei mai multi parinti se simt socati si luati pe nepregatite cand la varsta pubertatii (deci dupa ani buni de convietuire), copilul sau copila este prins(a) in haturile hormonilor fara a sti cum sa le faca adecvat fata. Daca il scarpina, se scarpina. Daca il mana curiozitatea, vrea sa afle cu orice pret ce este dincolo de mister si atunci trece la fapte mai curand decat te-ai astepta. Oho! Si ce fapte! Jocuri de explorare sexuala cu acord reciproc sau unilateral care se transforma in abuz sexual, cu sau fara public acasa, la scoala, in vizite sau tabere. Copiii isi arata si exploreaza reciproc organele genitale. Se freaca unul de altul imbracati sau nu replicand cu fidelitate etapele actului sexual. Fetitele isi marcheaza secretele cu un semn/ gest pe vulva. Isi fac poze unii altora din dorinta de a patrunde anatomia genitala. Trec la tentative de sex oral asa cum au surprins ei in filme sau in realitate. Isi ling sau saruta reciproc organele sexuale si ajung chiar sa isi introduca diverse obiecte in anus sau vagin. Si toate astea repede. Incepand cu 6 ani.

Este greu, provocator si uneori coplesitor atat pentru parinti, cat si pentru copii atunci cand vine vorba despre sex. A fost dintotdeauna. Insa din experienta mea de psihoterapeut cu copiii si parintii am observat ca debutul preocuparilor excesive si a activitatilor cu caracter predominant sexual la copii este mai timpuriu ca altadata, iar acest debut este provocat de o multime de variabile constientizate, intuite sau nu ori chiar refuzate cu vehementa de catre parinti:

1. Totul este mai sexualizat acum. Reclamele de orice fel - de la TV la cel de pe ambalajele alimentare.Videoclipurile muzicale. Desenele animate si filmele.

2. Instalarea pubertatii precoce.

3. Dormitul impreuna in pat cu copilul indiferent de varsta. Se exclud situatiile ocazionale si exceptionale (ex.: cand copilul are febra). Bebelusul/ copilul e atat de dragut ca ajunge pana la forta seductiei. E mereu in miscare, chiar si cand doarme. Da din maini si din picioare si te atinge pe tine parinte, in cele mai intime zone ale tale. Nu spune ca nu ti-ai dat seama pana acum. Pe bune?! Se intoarce de o parte pe alta, se rasuceste lipindu-se strans de tine. Oh! Si cat iti mai place! Altcineva ar trebui sa faca asta. Cred ca stii. E vorba despre partenerul tau - sotul/ sotia, tatal/ mama copilului sau nu. Barbatul sau Femeia ta. Iar cand ii faci loc copilului in patul tau conjugal, ghici, cine iti e partener acum? Cine e el? Ce rol i-ai dat?

O spun adesea cand tin cursuri de puericultura, am citit-o demult undeva (nu mai stiu sursa si iti dai seama ca nu as fi pierdut ocazia sa ti-o transmit): Un copil este ca o bucata de ciment intre doua pietre. Pietrele sunt parintii sai (metaforic vorbind, nu ca i fi tu rece si tare ca piatra). Cimenteaza relatia dintre ei, dar ii si desparte, pentru ca este intre ei.

 Pana si americanii si-au dat in final seama de asta si au inventat cosleeping-ul - a dormi impreuna dar in paturi diferite.

4. Expunerea goliciunii parintilor in fata copiilor, fie in trecere, fie la baie (ex.: fac baie impreuna dezbracati sau copilul intra in baie peste mama ori tata cand face dus), fie in alte contexte (ex. plaja si nudism ca tot e sezonul). Nu spun acum ca ar trebui sa stai imbracat pana in dinti, in armura de otel eventual in fata copilului, insa decenta este cea de care trebuie sa primeze cand apari in fata copilului tau, indiferent de varsta.

5. Sexualitatea parintilor. Atitudinea lor fata de sex. Le place sa faca dragoste? Mai intai de toate: Mai fac (dragoste/ sex)? O fac din placere sau din nevoie? Si-o dezvolta sau cultiva? O savureaza si o traiesc? (Pai nu repetita e mama invatarii?! Si nu oare fantezia este cea care da glas placerii?) O reinventeaza de fiecare data cu elemente pornografice si jucarii sexuale ca in Fifty Shades of Grey? Ori poate li se pare ceva dezgustator si murdar?!

Si acum pregateste-te de lovitura finala: asa cum copilul te oglindeste in diferite dimensiuni ale tale, sa nu crezi ca trece sau o ignora pe cea a sexualitatii tale. Sa nu crezi ca nu ai nicio legatura cu felul in care se manifesta el pe plan sexual. Si sa nu crezi ca psihologul e cel care trebuie sa-l repare.  E nevoie de implicarea ta, fir-ar sa fie, mai mult decat ti-ai da seama.

Sunt copii care nu si-au vazut niciodata parintii manifestandu-si tandretea unul fata de celalalalt. Care nu i-au vazut sarutandu-se, imbratisandu-se, alintandu-se. Ce pacat! Ce pierdere!!

6. Jena parintilor de a le raspunde copiilor clar si corect la intrebari despre sarcina, nastere, sex. Majoritatea ajung cu explicatiile in lumea animalelor, plantelor, chiar in cosmos invocand luna si stelele. Ei au nevoie de raspunsuri reale, adevarate, dar nu foarte detaliate. Ia-o asa! Daca tu nu crezi in raspunsul pe care il oferi copilului, te astepti cumva ca el sa creada ce-i spui?! Desigur ca nu ajungem sa le povestim sau aratam pozitiile noastre preferate din timpul actului sexual.

Jena e atat de mare ca se observa usor cand parintelui i se recomanda sa foloseasca denumirile corecte ale organelor genitale - penis, vulva. La propriu, isi acopera gura cu mana cand aud asta. Bine ca se expun goi in fata copiilor, ca gem cu sonorul tare si usa deschisa cand fac sex si aleg sa le spuna baliverne copiilor. Parerea mea (inca nevalidata stiintific) este ca tocmai faptul ca in fiecare familie se folosesc alte denumiri (ex. cuc, cocosel, ciucurel, putulica, pitzi, pasarica etc.) pentru aceleasi oragane ii confuzeaza pe copii si le starneste curiozitatea. Daca eu am cuc, iar tu cocosel, sigur e vorba despre altceva. 

Cam asa de serioasa sunt cand vorbesc cu parintii despre sexualitatea copiilor. (Psih. Camelia Chetu)

7. Din teama ca pruncii sa nu ajunga sa le placa prea mult sexul, parintii ii cearta, ameninta, umilesc, pedepsesc, asociaza sexualitatea cu boala si obraznicia sau ignora subiectul. Ei au nevoie de blandete si intelegere, de continere si insotire in fiecare etapa a vietii lor. Orice pretext cu minimum caracter sexual este prilejul potrivit pentru a deschide mici teme de discutie. De la cele mai mici varste. De la 2-3 ani. De cand copilul isi atinge intr-un fel sau altul organele genitale, de cand si le freaca frenetic de jucarii, de cand apare  gravida in peisaj, de cand la TV apare o scena tandra. Nu poti astepta pana cand ajunge la varsta pubertatii. Prea tarziu pentru el. Prea tarziu pentru tine. Pentru voi.  

8. Incongruenta dintre imaginea copilului in mintea parintelui si cea reala. De multe ori, in mintea parintelui copilul se opreste undeva la o varsta mai mica decat in realitate si de aici dificultatea de a se adapta nevoilor reale din Aici ai Acum al copilului, il socheaza si blocheaza pe parinte. Cum? Deja a ajuns la faza cu sexul? Cand? E doar un copilas!

Nu spun ca-i usor sa-l insotesti ca parinte pe copil in formarea, dezvoltarea si asumarea sexualitatii sale. Poate ca daca ai incerca sa te conectezi realmente la lumea copilului ti-ar fi mai usor.

Ah! Si daca ti-ai mai aminti un pic de matematica:

SEX = {[(Placere + Sentimente) + Intimitate] + Informatii} + Responsabilitate.

Inspiratia vine din propria ta sexualitate!

Psih. Camelia Chetu

Cabinet Individual de Psihologie Chetu Camelia

Cuvinte-cheie: Psihologie, copii, parinti, sexualitate, parenting, dezvoltare emotionala, 

Recupereaza-ti corpul dupa nastere

     In sarcina, de la o luna de la alta, corpul tau trece printr-o serie de modificari si asta se intampla atat pe plan extern, cat mai ales pe plan intern. Unele organe se maresc (ex. uter), unele sunt presate si inghesuite 

(ex. stomac, intestine, vezica urinara etc.), in timp ce unele poarta greutatea altora (ex. coloana vertebrala care poarta greutatea pantecelui si a sanilor), muschii drepti abdomenului se intind si de cele mai multe ori se separa. 

Dupa ce ai nascut, treptat-treptat toate aceste modificari regreseaza spre forma initiala, chiar daca nu exact spre aceeasi. Dincolo de dimensiunea temporala, este extrem de important ce faci tu pentru si cu corpul tau, cum il hranesti si il hidratezi si mai ales, oh! da, cum il mobilizezi si antrenezi. 

    Mai toate femeile, proaspete mamici tanjesc sa ajunga la formele initiale si chiar trec rapid la actiune imediat ce medicul ginecolog isi da acordul pentru miscare fizica. Isi fac abonamente la sali de sport sau fac acasa fie dupa capul lor, fie cu ajutorul unor programe TV sau online de sport. Numai ca asa cum in sarcina, fiecare gravida are un tablou simptomatologic personal (ex. greturi, varsaturi, diaree pentru unele, migrene, hemoroizi si constipatie pentru altele etc.), corpul lor exprimandu-l concret (ex. fizionomii modificate si umflate pana la refuz, masuri diferite privind diametrul abdominal), tot asa programul de gimnastica postnatala e bine sa fie unul personalizat, care sa raspunda nevoilor corporale si nu numai ale fiecarei proaspete mamici. A nu le acorda atentie genereaza probleme complexe: dureri pelviene, incontinenta urinara, modificarea coloanei vertebrale (cocoasa, coloana in S, discopatie lombara etc.), cu dureri infioratoare si nu numai. Acestea nu sunt aspecte normale ale procesului de imbatranire! Ele pot fi tinute departe prin constientizarea si educarea musculaturii implicate printr-un program special de exercitii si un mod corect de activare postnatala. 

    La salile de sport/ fitness, clasele sunt eterogene, adreasandu-se femeilor in general, ceea ce inseamna ritmuri si niveluri diferite de rezistenta, iar programul fie ca este de Zumba, Body Combat, Aerobic, Spinning sau oricare altul este configurat pentru a raspunde altor obiective decat cele de care tu ai nevoie dupa nastere, respectiv recuperare abdo-perineala si a rezistentei la efort. Ba mai mult, riscurile sunt si mai mari, mai ales in conditiile in care corpul tau nu s-a refacut complet.

Clasa Gimnastica postnatala -  MotherHood Center

    Cea mai relevanta particularitate de care tine cont programul de gimnastica pentru mamici este exact cea implicata in sarcina, adica abdomenul. Nu el este cela care se umple si dupa nastere, ramane gol?! Te-ai intrebat ce se intampla cu pielea in exces (care se vede) si cu muschii tai abdominali (care nu se vad, dar se simt)? Ei bine, pentru a face loc, atata cat are nevoie fatul, tesutul conjunctiv care uneste muschii drepti abdominali, este intins. Vestea neplacuta este ca dupa nastere tesutul nu revine obligatoriu si de la sine la consistenta anterioara, ceea ce inseamna ca distanta dintre muschi se reduce, dar incomplet. Atat timp cat aceste tesuturi nu sunt vindecate si apropiate, organele din cavitatea abdominala si coloana lombara sunt mult mai vulnerabile in timpul activitatilor cotidiene, a eforturilor de tip ridicare a trunchiului de la sol, aplecarilor si ridicarilor de greutati sau a unor activitati sportive de impact.

Clasa de Gimnastica pentru Mamici - MotherHood 

    Pentru multe femei a face sport este o provocare oricand. Atunci cand mai au si un bebelus, e atat de intensa ca au nevoie de o doza de determinare livrata direct in vene, iar asta se intampla numai si numai prin exercitiu si rabdare, antrenament si intelegere fata de ele insele. La centrele special dedicate mamicilor,  ii pot lua cu ele la ora de gimnastica pentru mamici si bucurandu-se din toata inima sa faca miscare impreuna cu ele.

    Cea mai buna si sigura veste este ca merita. Merita pentru tine si copilul tau. El este cel care va avea alaturi o mama increzatoare in corpul ei, care il tine cu siguranta si fermitate in brate, pe care se poate baza.

Inspiratia vine din miscare!

Kinetoterapeut Oana Sforoi

Cuvinte-cheie: gimnastica postnatala, gimnastica pentru mamici, sport pentru mama, recuperare abdo-perineala, MotherHood Center, 

De ce ne plac cursurile pentru bebelusi

1.  Parintii de bebelusi se distreaza si se joaca intre ei.

2. ... iar bebelusii se bucura privindu-i.

3. Dupa care, se joaca impreuna conectandu-se la nivel fizic si emotional.

Atelier de Separare, Crize si Lacrimi prin Stimulare Senzoriala si Joc - MotherHood Center

Atelier de Separare, Crize si Lacrimi prin Stimulare Senzoriala si Joc - MotherHood Center

4. Incercam jocuri noi.

Atelier de Separare, Crize si Lacrimi prin Stimulare Senzoriala si Joc - MotherHood Center

Atelier de Separare, Crize si Lacrimi prin Stimulare Senzoriala si Joc - MotherHood Center

 5. Unele jocuri merg din prima, altele nu. Unele le plac la prima strigare, pentru altele mai au nevoie de timp.

Atelier de Separare, Crize si Lacrimi prin Stimulare Senzoriala si Joc - MotherHood Center

Atelier de Separare, Crize si Lacrimi prin Stimulare Senzoriala si Joc - MotherHood Center

6. Pentru ca socializam si invatam mai usor si mai repede unii de la altii. Cei mari, 

Atelier de Separare, Crize si Lacrimi prin Stimulare Senzoriala si Joc - MotherHood Center

7. .... cei mici,

8. .... si cei mari de la cei mici.

Inspiratia vine din cursuri pentru bebelusi!

Bebelusul, mama si separarea

     Zi de zi in pantecele tale, fatul traieste la unison cu tine. O data cu nasterea, indiferent cum se intampla ea - pe sus sau pe jos (cum ar spune medicii), prin separarea corpurilor voastre, starea simbiotica in care va aflati este sparta, destramata cel putin la nivel fizic. Din doi in unu se trece la etapa de unu la(nga) unu, din incorporare in alipire. 

Asadar, prima experienta a separarii este traita la momentul nasterii, de aceea este foarte important modul in care se intampla, decurge nasterea. Este o nastere indusa, declansata medicamentos pentru ca mamei ii este teama de neprevazut sau pentru ca medicul o impune? Este o nastere prematura, la termen sau postmatura? Este o nastere pe cale vaginala, prin cezariana la cald (debut cu contractii) sau la rece (fara contractii, pogramata)? Este un travaliu lung, greu, dureros, epuizant sau unul usor si rapid? Este o nastere cu sau fara complicatii?

Te invit acum, pentru cateva minute sa iti aduci aminte cum a fost pentru tine experienta nasterii? Cum a fost sa te separi fizic de corpul bebelusului tau?

    Ulterior, dupa ce se naste, de la o luna la alta, bebelusul creste vazand cu ochii, devine din ce in ce mai prezent, face o multime de achizitii psihomotrice: se intoarce de pe o parte pe alta, sta in sezut cu sprijin, apoi fara sprijin, exploreaza obiectele manevrandu-le si intorcandu-le de pe o parte pe alta, merge de-a busilea, incepe sa vorbeasca etc. Devine deci, din ce in ce mai independent, descurcandu-se din ce in ce mai bine spe cont propriu - se indreapta singur spre jucariile cu care doreste sa se joace sau le cere strigand si aratandu-le cu degetul, ba chiar incepe sa manance singur ducand la gura bucati de fructe sau alte alimente si culmea! mestecandu-le fara ajutorul mamei sau bunicii. Este uimitor! Atat de mic si atat de autonom (nu deplin, insa).

Atelier de Separare, Lacrimi, Crize prin stimulare senzoriala si joc

Atelier de Separare, Lacrimi, Crize prin stimulare senzoriala si joc

     Si totusi, indata ce dai sa iesi din peisajul lui indepartandu-te sau iesind din incapere, copilul devine din ce in ce mai atent, apasand butonul de alarma cu lacrimi, crize, maraieli si tipete. Cum vine asta? Pe de o parte se descurca singur, pe de cealalta se agata strans, aproape cu disperare de hainele tale?

     Ei bine, incepand cu cea de-a doua jumatate a primului sau an de viata, copilul face un salt in dezvoltarea lui psihoemotionala, iar unul dintre semnele acestei dezvoltari este tocmai anxietatea de separare, semn ca face niste diferentieri si incepe sa inteleaga niste lucruri, insa este un nivel primar, incomplet, pentru ca ce nu poate intelege el acum (datorita insuficientei maturari din punct de vedere neurologic) este ca ceea ce dispare reapare mai tarziu.

Atelier de Separare, Lacrimi, Crize prin stimulare senzoriala si joc

 Gestionarea anxietatii de separare este o poveste comuna atat mamei, cat si copilului. Care este prima experienta pe care ti-o amintesti in care ai fost separata de parintii tai? Cum au reactionat ei? Dar tu? (Adult Interview Attachment - M. Ainsworth) Felul in care ea si-a integrat tema separarii de figura sa de atasament o va face sa sustina sau dimpotriva sa saboteze (nu intotdeauna constient) procesul separarii, al diferentierii, al individualizarii copilului ca persoana diferita de persoana ei, cu un alt destin. Propria separare a mamei este componenta cea mai semnificativa a acestui proces, peste care se cupleaza celelalalte ingrediente - capacitatea de a-l implica pe tata in relatia cu copilul, de a-l provoca pe copil sa fie din ce in ce mai sigur pe el, de a introduce structura prin reguli si fermitate in relatia cu el.

    - De ce este separarea o tema atat de importanta in dezvoltarea copilului? Va creste si va uita. - ar spune unii.

   - Pentru ca viata este un sir lung de separari. Separarea de educatoare, de invatatoare, de bunici, de colegi si prieteni, de copilarie, adolescenta, de prima iubire, de sot(ie)etc. Si pentru ca toate aceste experiente se suprapun peste experienta-matrice - prima dintre ele, prima separare de figura de atasament, care se pastreaza in memoria celulara, corporala. Poate ca mai tarziu, bebelusul devenit copil sau adult nu va putea pune in cuvinte prin ce trece, insa corpul sau va fi cel care va spune totul prin reactiile sale. Te-ai intrebat oare de ce in urma unui divort, unele persoane fac depresie (cu diagnostic clinic), in timp ce altele sufera o perioada scurta de timp, dupa care isi resemnifica experienta si merg mai departe in viata incarcate cu resurse noi?!

Atelier de Separare, Lacrimi, Crize prin stimulare senzoriala si joc

     In ceea ce ii priveste pe bebelusi si copiii mici, gestionarea anxietatii de separare implica o combinatie de joc, exercitii si activitati fizice (sustinerea dezvoltarii si independentei motrice si nu numai), reguli, implicarea tatalui, elemente de socializare, toate impachetate intr-un ambalaj atragator si presonalizat fiecarui copil.

Atelier de Separare, Lacrimi, Crize prin stimulare senzoriala si joc - Camelia Chetu, MotherHood Center

   

    Separarea, ca orice alta experienta acceptata si integrata devine revelatoare de intelesuri personale si noi resurse facilitand lansarea increzatoare in viata. Ori poate tii sa-i demonstrezi permanent copilului ca tu stii cel mai bine, ca doar langa tine este in siguranta, ca fara tine nu s-ar putea descurca sau cum ar spune versurile cantecului din filmul de desene animate Rapunzel: Mama e aici, Mama te păzeşte,/ Draga mea, să-ţi vând un pont: Lasă drama, stai cu mama MAMA ŞTIE TOT! Haha, Mama ştie tot, îţi mai zic odată, singură n-o să rezişti! Îmbrăcată prost, împiedicată, oamenii sunt egoişti/ Eşti ca un copil, mergi ca o băbuţă/ Neglijentă, întrebi tu, Ce-i? Unde m-ai pui ? că eşti cam plinuţă, Îţi spun, asta cu tot dragul, Mama ştie tot, mama te ajută, Doar un lucru vreau să-ţi cer..... FĂ CA MINE ŞI E BINE, MAMA ŞTIE TOT! - (https://www.youtube.com/watch?v=swkLu3ZQq3s)

Inspiratia vine din separare!

Cuvinte-cheie: bebelusi, ateliere bebelusi, cursuri bebelusi, psihologie, parenting, Motherhood Center, Cabinet Individual de Psihologie Camelia Chetu

Tu ce mai faci in afara de copil?

    Un copil are nevoie ca mama lui sa se ocupe si de ea, nu doar de el. Sa faca ceea ce-i place si ce-i trebuie: sa citeasca sau sa scrie, sa faca sport, sa munceasca, sa inceapa proiecte noi, sa mearga la coafor si manechiura, sa iasa la intalniri cu fetele sau sa plece in vacanta doar cu sotul ei. Copilul are nevoie de toate astea, pentru ca el are nevoie de o mama care sa stea bine cu capul.

    Asadar, cu ce se mai ocupa mamele in afara de a fi doar mame, bazaind toata ziua si toata noaptea in jurul copiilor?! Pot sa mai faca ele si altceva?

Si pentru ca cel mai la indemana ne sunt mamicile din comunitatea MotherHood Center, o sa facem in continuare referire la ele, la cele care ne vin acum in minte, provocandu-va si invitandu-va ca in sectiunea de Comentarii sa ne spuneti experientele voastre de acasa sau de la birou.

    Dupa ce s-a pregatit pentru nastere si pentru ingrijirea copilului in cadrul centrului, Diana Dumitriu s-a apucat de scris si si-a lansat de curand, pe 22 Mai 2014, prima carte - Sort si Media (Ed. Tritonic) in care faciliteaza intalnirea dintre sport, media si scris.

    Diana Vasiliu dupa o poveste de dragoste cu tigarile, intoarce cartea. Renunta la tigari, face un copil, se specializeaza in strategii eficiente antifumat - Allen Carr Easyway, darama rezistentele dependentei de tutun si conduce periodic grupuri pe aceasta tema, avand rezultate foarte, foarte frumoase. Pentru fumatorii care isi doresc sa se lase de acest viciu, Diana are ac de cojocul viciului, desigur obligatoriu cu implicare recirpoca.

    Cristina Suschevici la nici macar doi ani de cand este mama cauta in business raspunsul la intebarea: Cum sa-l am pe copil aproape de mine cand sunt la serviciu? si implementeaza practic in Romania o idee destul de raspandita in alte tari, respectiv cresa in cadrul mediului corporatist. Astfel, ia contur proiectul ei cum altfel decat Kids at Work, care are la baza filosofia Montessori.

           Pe langa cele 3 mamici prezentate aici, stim ca sunt o multime care incearca si reusesc sa impleteasca cresterea copilului cu propriile pasiuni/ obiective. Da, nu-i deloc usor, dar cine spune ca  sunt incompatibile?

Inspiratie din pasiunile mamelor.

Cu drag,

NB: Suntem tare mandre de ele, pentru ca dincolo de faptul ca sunt ale noastre, ca au participat la un loc la toate cursurie si atelierele MotherHood Center, au curajul sa riste, sa se lupte cu rezistentele lor si sa faca ceea ce le place. Bravo, fetelor!

Stimularea senzoriala a bebelusului: de la normalitate la tulburare

     O spun si medicii, o arata si cercetarile (pentru specialisti clinicieni: DC: 0-3R - Clasificarea diagnostica a sanatatii mentale si a tulburarilor de dezvoltare ale copilariei timpurii), observa si parintii ca bebelusii au propriul lor ritm de dezvoltare, manifestand diferente in performantele motrice, afective, de interactiune, cognitive sau lingvistice. Cat de distantate, intr-o directie sau alta, sunt aceste diferente de la reperele considerate general-valabile caracteristice varstei respective potrivit scalei de dezvolate psihomotrica, are o semnificatie si implicatie majora in dezvoltarea bebelusului. 

     Cine nu i-a observat oare pe bebelusii vioi, curiosi, exploratori, expresivi din punct de vedere emotional si relational? Dar pe cei apatici, tacuti si observativi, care par tristi si neinteresati, retragandu-se din contactul cu obiecte, jucarii sau/ si persoane? Dar pe cei care debordeaza de energie mereu crescanda, cu tonuri accentuate de agresivitate si dezorganizare, cautand sau solicitand niveluri inalte de input senzorial? 

     Inca din primele luni de viata, pot fi identificate si diagnosticate particularitatile de dezvoltare ale unui copil: normalitate, hiposenzitivitate/ subresponsivitate, hipersenzitivitate cu impulsivitate si dependent de ele, implementat un mod adecvat de stimulare senzoriala, de joaca, de relationare, un plan de interventie cum ar spune psiholgii clinicieni in cazul unor tulburari clinice.

Atelier de stimulare senzoriala pentru bebelusi - Motherhood Center

     Multi parinti se simt linistiti si fericiti cu un bebelus caruia pare sa-i placa sa stea singur in patul lui, care nu-i solicita prea mult. Ba dimpotriva, se si falesc cu Cat de cuminte este puiul mic!, incurajandu-l in cumintenia lui adica lasandu-l asa cum ii place lui cel mai mult, singur. Nu intram acum prea mult in detalii cum ca in spatele acestei cumintenii se pot ascunde o depresie (da, da si bebelusii fac depresie), o tulburare de dezvoltare pervaziva sau de anxietate, ci ramanem doar in planul observabilului, al consecintelor. Un copil neinteresat de stimuli si nestimulat senzorial adecvat de catre cei din jur, va face achizitiile psihomotrice intr-un ritm anormal de lent, va sta pe burtica, in sezut, va merge cu intarziere, preferand planul dependentei sale de ceilalti si tot cu intarziere se vor intampla salturile in dezvoltarea lui psihologica. Pana atunci, retard psihomotric.

Kit de stimulare senzoriala penrtu bebelusi - Stop.JOC

   Si tot multi parinti ne spun cat de la capatul rabdarii ajung, cat de repede si intens se simt epuizati in relatie cu bebelusul lor extrem de activ si solicitant senzorial. Toti bebelusii au nevoie de stimulare senzoriala. 

Atelier de stimulare senzoriala pentru bebelusi

     Simbolic vorbind, este o altfel de hrana pentru ei. Unii nu ar manca deloc, in timp ce altii nu se mai satura, mancand rapace si cu aviditate inghitituri imense. De aceea, continutul si cantitatea jocurilor de stimulare senzoriala trebuie sa fie personalizate fiecarui bebelus, avand grija pentru a-i hrani, a-i stimula toate simturile si intreg corpul ajungand in final la reglarea stimularii senzoriale.

Atelier de stimulare senzoriala pentru bebelusi

     Stimularea senzoriala a bebelusului vine mai intai de toate, din inima, din dragostea pe care i-o poarta parintii lui. Fiecare are un alt mod de a se conecta la copilul lui. 

Inspiratia vine din stimulare senzoriala!

Cuvinte-cheie: stimulare senzoriala, cursuri bebelusi, ateliere bebelusi, joaca bebelusi, Motherhood Center,